Marturisirea

 Care crezi ca este folosul marturisirii ? Impartasiti in grupul vostru o experienta in care ati folosit marturisirea in viata voastra ?

Marturisirea este utila in mai multe cazuri, ea il ajuta pe credincios sa acceseze la o relatie mai pura si mai sfanta cu Dumnezeu, fiindca pana a se ajunge la marturisire se da o lupta in acea persoana si pentru a avea biruinta este nevoie de sinceritate de recunoasterea si de abandonarea pacatului.

Pentru a fi eliberata de pacat, o persoana trebuie sa se marturiseasca. Prin marturisire pensoana respectiva expune pacatul si declara ca nu mai este de acord sa-si traiasca viata la fel ca mai inainte. Pacatul marturisit il face liber pe credincios neputand fi acuzat de cel rau la Dumnezeu.

Si am auzit in cer un glas tare, care zicea: “Acum a venit mantuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Hristosului Lui; pentru ca  parasul  fratilor nostri, care zi si noaptea ii para inaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. (Apoc.12:10)

Prin marturisire se primeste iertarea

Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. (1Ioan.1:9)

Prin marturisirea pacatelor se obtine vindecare trupeasca si spirituala.

Marturisirea sincera declonseaza un fenomen care permite o vindevare mai rapida, fiindca cel ce se marturiseste stiind ca unii sau mai multi stiu despre pacatul sau, va face un efort si mai mare pentru a scapa de el. Deasemenea, unitatea in rugaciune ii da un sentiment de siguranta si il va ajuta sa urce treptele biruintei mult mai usor.

 

Cititi 1 Cor. 11 : 26-34 si identificati primul pas al marturisirii ! In mod practic si personal ce ar trebui sa facem pentru a implini acest pas ?

26. Pentru ca, ori de cate ori mancati din painea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pana va veni El.

27. De aceea, oricine mananca painea aceasta sau bea paharul Domnului in chip nevrednic, va fi vinovat de trupul si sangele Domnului.

28. Fiecare sa se cerceteze, dar, pe sine insusi, si asa sa manance din painea aceasta si sa bea din paharul acesta.

29. Caci cine mananca si bea isi mananca si bea osanda lui insusi, daca nu deosebeste trupul Domnului.

30. Din pricina aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi, si nu putini dorm.

31. Daca ne-am judeca singuri, n-am fi judecati.

32. Dar, cand suntem judecati, suntem pedepsiti de Domnul, ca sa nu fim osanditi odata cu lumea.

33. Astfel, fratii mei, cand va adunati sa mancati, asteptati-va unii pe altii.

34. Daca-i este foame cuiva, sa manance acasa, pentru ca sa nu va adunati spre osanda. Celelalte lucruri le voi randui cand voi veni.

Pentru a implini acest pas, cu cea mai mare sinceritate trebuie sa ne facem o cercetare profunda si asta tot timpul pentru ca cand vine ziua de a sta cu Domnul la masa, pacatele sa fie deja identificate si parasite. Astazi, din pacate o mare parte dintre crestini, nu se sfintesc decat cu cateva zile inainte de Cina, astfel ei pun mai multa valoare pe o singura zi decat pe tot restul vietii. O cercetare sincera consista in a analiza si identifica fiecare fapt, vorba si gand din viata noastra in lumina scripturii, mereu si pretutindeni. Ceea ce este numit « impartasanié », este de multe ori gresit inteles fiind redus numai la o singura zi si anume ziua Cinei, pecand cuvantul « impartasanie » deriva din verbul « a impartasi », ceea ce insemna la baza, « a se face partas », deci impartasirea trebuie sa se produca in fiecare zi intre credincios si Hristos si nu numai in ziua cinei. Cu alte cuvinte «  impartasania », nu are nici o valoare in esenta ei daca nu exista o reala «partasie» cu Hristos in fiecare zi.

 

Privind in pilda fiului risipitor, ce atitudine a castigat el atunci cand si-a venit in fire  ? (cititi Luca 15:17-19).

Fiul risipitor a recastigat in primul rand, «  statutul de fiu  » pe care-l pierduse, dar cel mai important ce a castigat este dragostea si iertarea tatalui sau. A mai castigat un bagaj de intelepciune si un caracter smerit.

 

Cum si cand marturisim falimentele noastre inaintea lui Dumnezeu ? De ce ?

Ii avem pe mai multi oameni a lui Dumnezeu care si-au plans pacatele. David de exemplu si-a plans pacatele in fata lui Dumnezeu, si l-a plans atunci cand si-a dat seama ca a lucrat ca un nebun

Petru, dupa ce s-a lepadat de Hristos, a regretat amarnic

Marturisirea inaintea lui Dumnezeu ar trebui sa fie impletita cu sinceritate si smerenie. Marturisirea trebuie sa fie din inima, caci nu poti ascunde ceva Celui ce stie totul. Deasemenea, ca marturisirea sa fie primita, trebuie sa existe si o dorinta sincera de a abandona pacatul. Marturisirea trebuie facuta mereu, chiar si cand pacatul nu-i infaptuit inca, si Dumnezeu poate da biruinta. Ne marturisim pantru capata rascumarare.

Cine isi ascunde faradelegile nu propaseste, dar cine le  marturiseste  si se lasa de ele capata indurare. – (Prov.28:13)

 

Cand anume sa-i marturisim lui Dumnezeu si cand inaintea oamenilor ?

Biblia nu precizeaza, cand sa ne marturisim lui Dumnezeu si cand oamenilor, ci ea ne da exemple cand oamenii lui Dumnezeu s-au marturisit lui Dumnezeu.

Cred ca marturisirea in primul rand trebuie sa-i fie adresata lui Dumnezeu si apoi, in unele cazuri si oamenilor.

Lui Dumnezeu putem sa-i spunem totul.

Este important ca crestinii sa-si impartaseasca pacatele pentru a le putea birui mai usor ruganduse unii pentru altii.

Cine isi ascunde pacatul, nu e sigur ca vrea sa scape de el ci mai degraba se complace in el. Cum vrea un astfel de om sa fie ajutat de Dumnezeu sau de oameni ?

Ne putem marturisi si oamenilor, dar nu oricand si nu oricui. Nu oricine este capabil sa suporte pacatele altora.

Marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit. (Iac.5:16)

Iacov ne indeamna sa ne marturisim unii altora pacatele si este bine acest lucru. Scopul este ca pacatul sa nu ramana ascuns si ca mai milti frati sa se uneasca in rugaciune.

Dar este capabil oricine sa primeasca marturisirea ? Oare cei care sunt inca de lapte, sunt ei in stare sa auda despre pacatele cuiva, fara sa fie afectati ? Cu siguranta ca Iacov cand ne vorbeste despre «  unii altora », nu se refera la acea categorie de crestini care nu sunt in stare sa manance bucate tari despre care vorbeste Pavel.

V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi, (1Cor.3:2)

Pe acestia pacatele artora mai degraba i-ar dobori la pamant decat ar putea ei sa ridice pe altii.

De aceea, daca o mancare face pe fratele meu sa pacatuiasca, nu voi manca niciodata carne, ca sa nu fac pe fratele meu sa pacatuiasca. (1Cor.8:13)

 

Ce anume v-ar opri sa va marturisiti falimentele inaintea unui om ? Care credeti ca ar fi riscul ? Cum ar trebui sa arate omul sau oamenii inaintea carora esti gata sa le dai socoteala ?

Dumnezeu chiama pe toti oamenii la sfintenie si la o relatie sanatoasa cu El, dar observam ca unora le cere si mai mult. Cei care sunt pusi in functii de conducere a poporului, pentru a nu face ca lucrarea lui Dumnezeu sa fie vorbita de rau si pentru a nu-i face pe cei mai lulti sa murmure sau chiar sa cada, sunt chemati sa fie exemple bune in toate domeniile.

Diaconii, de asemenea, trebuie sa fie cinstiti, nu cu doua fete, nu bautori de mult vin, nu doritori de castig marsav, (1Tim.3:8)

Diaconii sa fie barbati ai unei singure neveste si sa stie sa-si carmuiasca bine copiii si casele lor. (1Tim.3:12)

Asadar, daca marturisirea are ca obiectiv sfintirea celui ce se marturiseste, cel ce primeste marturisirea, nu poate fi decat din categoria de mai sus, sa fie un exemplu prin insusi comportamentul sau, sa aiba o maturitate spirituala, ca sa poata incuraja, da sfaturi sanatoase si chiar si mustra cand este nevoie.

Marturisirea

Articole recomandate

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *