Biserica Primară din Ierusalim

Anul Fondării – Biserica din Ierusalim a fost fondată în **33-34 d.Hr.**, imediat după evenimentul de la Cinzecime, care mai este numit în mod gresit și (Rusalii), când Duhul Sfânt a fost trimis asupra apostolilor și primilor creștini (Faptele Apostolilor 2:1-4).   Fondatori – Apostolii lui Isus Hristos**, în special **Petru**, au avut un rol esențial în întemeierea Bisericii din Ierusalim. De asemenea, **Iacov**, fratele lui Isus, a devenit lider important al bisericii.   Context – Ierusalim era centrul religios și politic al iudaismului și un loc important pentru primii creștini. Biserica din Ierusalim s-a format într-un context de schimbare radicală, în care învățăturile lui Isus Hristos și evenimentele de la Rusalii au marcat începutul mișcării creștine.   Conducere – Conducerea Bisericii din Ierusalim a fost asigurată de apostoli, **Petru** și **Iacov** având roluri deosebite. Petru a fost un lider proeminent, iar Iacov, fratele lui Isus, a devenit liderul bisericii după moartea lui Petru (Faptele Apostolilor 12:17; 15:13-21).   Teologie – Teologia Bisericii din Ierusalim se baza pe învățăturile lui Isus Hristos și pe tradiția iudaică. Biserica a subliniat **mântuirea prin Hristos** și importanța **respectării legii mozaice** în contextul noului legământ. Predica lui Petru în Faptele Apostolilor 2 și scrisorile lui Iacov reflectă această teologie, abordând teme precum **credința și faptele** (Iacov 2:14-26) și **împlinirea profețiilor** (Faptele Apostolilor 2:16-21).   Erezie – Deși Biserica din Ierusalim a fost relativ unită la început, au apărut diverse dispute, cum ar fi **controversele privind circumcizia** și **respectarea legii mozaice** de către neamuri. Conciliul de la Ierusalim (Faptele Apostolilor 15) a abordat aceste probleme și a stabilit reguli pentru a armoniza relația dintre legea iudaică și învățăturile creștine.   Evoluția, Declinul și Dispariția Bisericii – Biserica, din Ierusalim a fost un centru important al creștinismului timpuriu, dar a fost supusă presiunilor externe și interne. După distrugerea Ierusalimului de către romani în anul 70 d.Hr., comunitatea creștină a fost dispersată. Biserica a supraviețuit în diferite forme, dar influența sa a scăzut treptat. În perioada medievală, sub ocupația musulmană și apoi otomană, comunitatea creștină din Ierusalim a devenit minoritară.   Locația actuală – Ierusalim este un oraș modern situat în **Israel**. Deși Biserica din Ierusalim ca entitate distinctă nu mai există, orașul găzduiește mai multe comunități creștine și locuri de închinare semnificative pentru tradiția creștină