1.0https://caleavietii.com/frrich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="bUMxjIhv2n"><a href="https://caleavietii.com/fr/canonul-noului-testament/">Canonul Noului Testament</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://caleavietii.com/fr/canonul-noului-testament/embed/#?secret=bUMxjIhv2n" width="600" height="338" title="« Canonul Noului Testament » — " data-secret="bUMxjIhv2n" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://caleavietii.com/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script>CANONUL NOULUI TESTAMENT   Semnificația cuvântului « canon » Daca este să vorbim despre Canonul Biblic, cred că este bine ca mai întâi să încercăm să ințelegem ce înseamnă cuvântul «  canon  », şi de unde provine acesta. Cuvântul « canon » este un cuvânt latinizat care provine din grecescul « κανων », care înseamnă la bază «trestie». Datorită întrebuinţărilor multiple ale acestei plante, sensul cuvântului a evoluat, ajungând să însemne, regulă, model, normă, referință, liniar, linie împărţită, coloană mărginită de linie şi, de aici, listă scrisă sub forma unei coloane. Cuvântul grec « κανων  » provine la randul lui din cuvântul ebraic «קנה» qaneh care înseamnă deasemenea trestie, măsură, etc. Este interesant că primele doua litere «קנ» din cuvântul «קנה», «  qaneh  », înseamnă “strângere pentru semințe”, iar ultima literă «ה  » din cuvântul « qaneh  », înseamnă viața, astfel cuvântul canon s-ar putea traduce prin “strângerea semințelor vieții”. Mai sunt şi alte posibile interpretări ale cuvântului « canon », care nu vor fi menționate aici. Astfel în zilele noastre, canonul biblic, reprezintă o listă de cărți trecute prin-un filtru, adică un ansamblu de reguli, pentru a defini care dintre ele pot fi reținute ca normative.   ATARNAREA PRIMILOR CRESTINI FATA DE SCRIERILE VECHIULUI TESTAMENT La vremea aceea, erau doar scripturile care proveneau din marea tradiție evreiasca și ele erau considerate inspirate de către primii crestini, de fapt întrebarea nici nu se punea în timpul acela, mai ales că însuși Domnul Isus citea şi învața din scripturi. Fară de scriirile vechiului testament nu s-ar fi putut forma şi înțelege noul testament şi nici rolul lui Hristos. Cuvâul ” Hristos ” vine din greacă care înseamnă Mesia. Cuvâtul Mesia provine din cuvâtul ebraic  “משיח”   mashiah. Vechiul testament este deci temelia şi baza speranței mesianice. A ignora Scripturile pentru primii creștini însemna să ignoreze pe Hristos. Evangheliile sunt pline de scrieri din Vechiul Testament, preluate din cărtile lui Moise, profeti, Psalmi etc… care fac referire la Mesia, care este centrul vechiului şi al noului testament. Astfel scrierile vechiului testament se completeaza în cele din noul testament, iar cele aparținand noului testament iși au rădăcina în vechiul testament.   MODALITATEA TRANSMITERII MESAJULUI PRINTRE NOII CRESTINI   In timpul apostolilor, noii convertiți se adunau şi ascultau «  predicile  » apostolilor și ucenicilor împărtașindu-le la rândul lor și altora, după cum vedem în Fapte 4:4 Insă multi din cei ce auziseră cuvantarea au crezut; si numărul barbatilor credinciosi s-a ridicat aproape la cinci mii. Fapte 5:42. Si, în fiecare zi, în Templu si acasă, nu încetau să învete pe oameni și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos. In 2 Tes 2 :15, vedem că Pavel îi îndeamna pe creștini sa păstreze învațatura primită fie prin viu grai fie prin scris. Ințelegem că în acel timp mesajul se transmitea prin ambele maniere cât în scris atât și oral. Mai exact transmiterea orală a Evangheliilor corespunde fazei inițiale a tradiției creștine, între răstignirea lui Isus, în jurul anului 30 d. Hr., și stabilirea în scris a primei evanghelii, înainte de anii 70 d.Hr. În timpul acestor câteva decenii, cuvintele lui Isus și ale apostolilor au circulat aparent numai « prin viu grai », apoi s-a simțit nevoia de a le pune și în scris, astfel au fost scrise zeci de carți dinre care unele au fost selectate pentru formarea noului testament.   CRITERII PENTRU VALIDAREA AUTENTICITATII MANUSCRISELOR   Autoritatea apostolică Manuscrisul trebuia să fi fost scris de către un apostol sau de către cineva cate era în contact cu apostolii. Se verifica deasemenea dacă manuscrisul a fost scris în primul secol. Adevarat – Autentic Mesajul cărtii nu trebuia să fie în contradicție cu învățăturile vechiului testament, învațaturile lui Isus şi ale apostolilor. Pseudopigrafie Se verifica dacă textul carții nu i-a fost atribuit altui « autor ». Fictiune – Roman Se verifica dacă cartea nu era o ficțiune sau un roman scrisă mai degrabă cu scopul de a astâmpăra curiozitatea unora decât cu un scop dogmatic. Numele proprii Se verifica cu ațentie dacă numele din manuscrise sunt nume obișnuite şi comune din timpul lui Isus şi a apostolilor. Toponemia – Geografia Erau cercetate numele de țari, de orașe, sate, locuri, ape, munți din acea regiune pentru a vedea dacă corespund cu cele din contextul geografic al lui Isus şi al apostolilor. Flora și Fauna Se verificau de asemenea toate speciile de plante și animale pentru a vedea dacă corespund celor din timpul pretins din manuscrise.   SCRIERILE CANONICE A NOULUI TESTAMENT   Autorii și datarea scrierilor Nici una dintre cărțile Noului Testament nu este datată în mod clar. Multe dintre acestea nu includ numele autorilor. Stabilirea datei redactarii unei scrieri necesită o muncă critică atentă, dar nu poate duce decât la ipoteze exegetice. În pofida divergențelor de opinii și a dezbaterilor în decursul anilor, apare un anumit consens, asupra celor 27 de cărți ale Noului Testament. Evanghelia după Matei Evanghelia după Matei (Τθ katὰ Ματθαίον ευαγγέλιον) este prima dintre cele patru Evanghelii canonice conținute în Noul Testament. Este atribuită de tradiția creștină apostolului Matei, un colector de taxe care a devenit apostol al lui Isus Hristos, după părerea multor cercetători reiese că această evanghelie a fost scrisă între 58 și 65 , se pare să vină din Antiohia, unde a trăit una dintre primele comunități creștine. Evanghelia după Marcu Evanghelia după Marcu, însoțitorul lui Pavel apoi al lui Petru (Τθ katὰ Μάρκον εσσαγγέλιον) este a doua (după locul său) a celor patru Evanghelii canonice și, de asemenea, cea mai scurtă. Un fragment din evanghelia lui Marcu a fost găsit printre manuscrisele de la Qumran, după cum se ştie, peșterile din Qumran au fost pecetluite in 70 d.H., deci fragmentul din evanghelie a fost pus acolo înainte de de anii 70 d.H. Se presupune ca evanghelia a fost scrisă cu 3-4 ani înainte de dărâmarea Ierusalimului. Evanghelia după Luca Evanghelia după Luca (Τὸ κατὰ Λουκᾶν εὐαγγέλιον) a fost scrisă de Luca (medic și, conform tradiției creștine, însoțitorul lui Pavel). Ea este a treia evanghelie si cea mai lungă dintre cele patru evanghelii din Noul Testament. Luca este deasemenea autorul Faptelor Apostolilor, care se pare că este continuarea Evangheliei sale unde se povesteşte despre începuturile Bisericii creștine. Lipsa indiciilor despre căderea Ierusalimului ne sugerează faptul că ambele cărți au fost scrise până în anii 70 d.H. Evanghelia lui Ioan Evanghelia lui Ioan (greacă Τὸ κατὰ Ἰωάννην εὐαγγέλιον, este ultima dintre cele patru Evanghelii ale Noului Testament. Cercetătorii sunt de acord să vadă în acest text cea mai recentă dintre cele patru evanghelii canonice, iar după cum nici în această evanghelie nu există indicii despre distrugerea Ierusalimului, datarea ei nu ar trebui să depășească anii 70 d.H. Faptele Apostolilor Faptele Apostolilor, este a doua parte a lucrării dedicate lui Teofil și atribuită lui Luca, prima parte fiind Evanghelia după Luca. Faptele apostololilor și Evanghelia după Luca sunt scrise în anii care au decurs înainte de 70 d.H, adica înainte de destrugerea Ierusalimului. Romani Epistola către romani este atribuită și lui Pavel a fost scrisă în timpul celei de-a treia călătorie misionară spre Corint ale lui Pavel, unde si-a petrecut iarna 57-58 (Fapte 20,2-3). El anunță că va pleca la Ierusalim sa ducă nişte ajutoare sfintilor (Rm 15,25-28). Această epistolă ar fi fost scrisă de către Terțius, discipol al lui Pavel. 1 Corinteni Istoricii și teologii creștini sunt de acord că Pavel este autorul primei epistole către corinteni scrisă în jurul anilor (53-54 d.Hr.). Scrisoarea este citată sau menționată de cele mai vechi surse și este inclusă în toate canoanele antice, inclusiv cel a lui Marcion. 2 Corinteni Există o mulțime de controverse cu privire la a doua scrisoare a lui Pavel adresată Corintenilor. Versiunea care ne-a ajuns este, probabil, compusă din mai multe scrisori, inclusiv “scrisoarea în lacrimi”. Pavel continuă să abordeze agitatiile comunității din Corint, apărându-şi lucrarea apostolică . Această scrisoare a fost probabil scrisă în Macedonia, în jurul anilor 54-55, unde Tit sa alăturat lui Pavel. Galateni Această scrisoare este trimisă de Apostolul Pavel bisericilor din Galatia. Data scrierii este estimată între 47 și 58, iar majoritatea istoricilor pun datarea ei în jurul anilor 50/51, cam la douăzeci de ani de la răstignirea lui Isus. Efeseni Conform tradiției, Pavel din Tars a scris această scrisoare în timp ce era la Roma între 61 și 63. Dar în conformitate cu mulți cercetători, efesenii cu greu pot fi destinatarii acestei scrisori; În (I, 15, IV, 21), Pavel nu pare să-i cunoască deși el a trăit mult timp în Efes. În salutul inițial (I, 1), cuvintele “Efes”, omise de mai multe manuscrise, constituie o problemă textuală. Astfel, se presupune că scrisoarea ar putea fi atribuită bisericii din Laodicea (conform Epistolei către Coloseni, IV, 16), această comunitate a primit o scrisoare, pierdută, de la apostol). Pilipeni Epistola către Filipeni este o carte a Noului Testament. Probabil este scrisă în jurul anului 61 d.Hr. de către Apostolul Pavel Bisericii din Filipi. El a scris-o în timpul primei închisori de la Roma. Această epistolă îi invită pe creștini, printre altele, să-și trăiască credința în bucurie, așa cum este evidențiat în versetul din (Filipeni 4: 4) : “Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!”. Coloseni Conform tradiției creștine, apostolul Pavel ar fi scris această scrisoare înainte de distrugerea orașului Colose (60 d.Hr), în mijlocul primei sale captivitati romane. În această ipoteză, epistola ar fi fost scrisă mai degrabă în timpul șederii lui Pavel la Efes (între 54 și 57) sau în timpul captivității la Cezareea (în anii 58 și 60). Scrisoarea aparține și lui Paul se situează printre “Epistolele captivității”. Este adresată bisericii din Coloseni (orașul Frigia), biserica pe care apostolul n-a întemeiat-o și pe care niciodată n-a vizitat-o (I, 4). Unul dintre discipolii săi, Epafras (IV, 12), este la originea acestei comunități (precum și a celor din Laodicea și Hierapolis). În ce priveste datarea, mai multe teze sunt avansate. Cea mai comună pledează pentru prima captivitate romană (în conformitate cu IV, 3, 10, 18, Paul este în închisoare), adică pentru anii 61-63. 1 Tesaloniceni Trimisă la începutul lui 51 de către Pavel, care era în Corint, a fost destinată bisericii din Salonic, capitala provinciei romane a Macedoniei. Pavel a mers acolo în anul 50, în timpul celei de-a doua călătorii misionare. 2 Tesaloniceni Potrivit textului din 2 Tesaloniceni 1.1, autorul acestei de-a doua epistole către Tesaloniceni este apostolul Pavel, probabil cu colaborarea lui Silas și Timotei. Mai multi cercetatori sunt de acord că ea a fost probabil scrisă între 51 și 52. 1 Timotei Cele două epistole către Timotei și Epistola către Tit par să fie din aceeași perioadă, autorul este Pavel : stilul și vocabularul lor sunt foarte apropiate. Cea de-a treia călătorie misionară nu poate fi folosită ca un punct de referință, deoarece ucenicul este cu învațăturul său. În I Timotei, 3, Pavel pleacă spre Macedonia și lasă lui Timotei sarcina Bisericii din Efes. Apostolul nu pare să fie prizonier. Prin urmare, putem să situăm scrierea acestei scrisori la o dată după prima închisoare a lui Pavel (61-63) și înainte de captivitatea care a precedat moartea acestuia, care, conform tradiției, a avut loc în 67. 2 Timotei Majoritatea cercetătorilor sunt de părerea că această epistolă a fost scrisă la Roma când apostolul Pavel era întemnițat acolo, ceia ce este evident din; 2 Timotei 1: 8, 2 Timotei 1:16. Unii sunt de părere ca cartea ar fi fost scrisă în anul 67, cu puțin timp înainte ca apostolul Pavel să fie executat. 2 Timotei 4: 6 Tit Conform scrisorii către Tit (I, 5), Pavel la părăsit pe prietenul său în Creta; acolo îi scrie el într-o călătorie (III, 12), cerându-i să se alăture lui la Nicopolis în timpul iernii. Luând în considerare faptul ca Pavel se află în libertate, am putea data această în jurul anului 65: adică dintr-o perioadă după prima captivitate a lui Pavel (61-63) și, prin urmare, înainte de 67, adicâ de anul mortii sale. Filimon Epistola către Filimom este scrisă de Apostolul Pavel “cu propria sa mână” (Filimon.v 19). În mod tradițional, epistola este asociata captivității romane (în jurul anilor 60-63 d.H.),...