LUPTA IMPOTRIVA BISERICII Tot acel dușman care luptă împotriva lui Hristos, luptă și împotriva Bisericii sale. Scopul luptei este împiedicarea desăvârșirii Bisericii lui Hristos. Satan le are în vizor pe ambele biserici, cea tradițională și cea spirituală. Chiar dacă cea tradițională pare a fi mult mai afectată de această luptă, cel rău reușește să o atingă și pe cea spirituală și nu de puține ori se folosește de însuși biserica tradiționala pentru a încurca cresterea celei spirituale. Satan folosește, toate mijloacele pentru a i se opune lui Dumnezeu si Bisericii lui. Această opozitie este numită în Cuvantul lui Dumnezeu, «  duhul lui antihrist  », antihrist  , fiind un personaj care trebuie să apară la sfârșitul vremurilor pentru a lupta împotriva sfintilor lui Dumnezeu. Semnificația cuvântului Antihrist este („împotriva lui Hristos”). El apare în epistolele lui Ioan și în cea de-a doua epistolă catre Tesalonicieni, în forme variabile, dar își trage originile din noțiunea de „anti-mesia” deja prezentă în iudaism. Termenul desemnează uneori un individ – adesea monstruos – uneori un grup sau un personaj care încearcă să-l înlocuiască pe Isus Hristos. Copilasilor, este ceasul cel de pe urma. Si, dupa cum ati auzit ca are sa vina Antihrist, sa stiti ca acum s-au ridicat multi  antihristi: prin aceasta cunoastem ca este ceasul de pe urma. (1Ioan.2:18) Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Isus este Hristosul? Acela este  Antihristul, care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul. (1Ioan.2:22) Si orice duh care nu marturiseste pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui  Antihrist, de a carui venire ati auzit. El chiar este in lume acum. (1Ioan.4:3) Caci in lume s-au raspandit multi amagitori, care nu marturisesc ca Isus Hristos vine in trup. Iata amagitorul, iata  Antihristul! (2Ioan.1:7) Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii, (2Tes.2:3) Cel rău, folosindu-se de acest spirit anticristic, actionează împotriva Bisericii și din păcate reușeste adesea s-o affecteze în nenumarate aspecte care sunt urmatoarele : Nemulțumirea Nemulțumirea este provocată de viziunea deformată și dorințele impure ale omului. Abaterea privirii de la însuși Hristos, si compararea cu ceilalți, ne poate crea o stare de nemulțumire, văzând că suntem diferiți sau posedăm mai puțin decât alții. Aceasta poate stârni în noi dorința păcătoasă de a avea tot mai mult și nereușind să o aducem la îndeplinire, să fim tot mai nemulțumitori față de Dumnezeu. Nemulțumirea îl întristează pe Dumnezeu fiindcă prin aceasta îl acuzam indirect pe El ca ce a creat, ce ne dă, ce face pentru noi, nu este bun. Biblia ne spune că pentru a aduce o închinare plăcută lui Dumnezeu, trebuie să fim mulțumitori. Fiindca am primit, dar, o imparatie care nu se poate clatina, sa ne aratam multumitori si sa aducem astfel lui Dumnezeu o inchinare placuta, cu evlavie si cu frica, (Evr.12:28) Egoismul Egoismul este tendința de a readuce totul la sine și este în cele din urmă autodistructiv. Si ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul? ” (Marcu 8:36) Egoismul este incompatibil cu desăvârșirea Bisericii și merge în contradicție cu noua porunca pe care a dat-o Isus de a ne iubi unii pe alții. Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii. (Ioan.13:34 ) Din păcate în unele Biserici exista unii care sunt atinși de aceasta boala, care este la baza multor probleme și a multor dezbinări. Egoismul poate împiedica chiar și răspunsul la rugăciuni. Sau cereti, si nu capatati, pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre. (Iacov 4:3) Cei care fac parte din trupul lui Hristos, nu pot fi egoiști, pentru că nu ei nu mai trăiesc ci Hristos trăiește în ei și dorințele lor firești sunt înlocuite cu dorințe duhovnicești. Biblia ne învață să căutăm mai întâi foloasele altora și pe urmă pe ale noaste. Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. ( Galateni 2 :20) Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora. (Filipeni 2 : 4) Ingâmfarea Îngâmfarea și sora ei trufia, sunt un instrument adesea folosit de cel râu pentru a încurca lucrarea Bisericii. Îngâmfarea nu își are locul în Trupul lui Hristos. Pavel în scrisorile sale a vorbit mult împotriva îngâmfării și chiar în ce îl privește el, spunea că țepușul pe care-l avea în carne, era pentru ca să nu se îngânfe. Adevarat: au fost taiate din pricina necredintei lor, si tu stai in picioare prin credinta: nu te ingamfa, dar, ci teme-te! (Rom.11:20) Unii s-au ingamfat si si-au inchipuit ca n-am sa mai vin la voi. (1Cor.4:18) Dar daca va voi Domnul, voi veni in curand la voi, si atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au ingamfat. (1Cor.4:19) In ce priveste lucrurile jertfite idolilor, stim ca toti avem cunostinta. Dar cunostinta ingamfa pe cand dragostea zideste. (1Cor.8:1) Si, ca sa nu ma umflu de mandrie din pricina stralucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un tepus in carne, un sol al Satanei, ca sa ma palmuiasca si sa ma impiedice sa ma ingamf. (2Cor.12:7) Fiindca ma tem ca nu cumva, la venirea mea, sa va gasesc asa cum n-as vrea sa va gasesc, si eu insumi sa fiu gasit de voi asa cum n-ati vrea. Ma tem sa nu gasesc galceava, pizma, manii, dezbinari, vorbiri de rau, barfe, ingamfari, tulburari. (2Cor.12:20) Sa nu fie intors la Dumnezeu de curand, ca nu cumva sa se ingamfe si sa cada in osanda diavolului. (1Tim.3:6) Indeamna pe bogatii veacului acestuia sa nu se ingamfe si sa nu-si puna nadejdea in niste bogatii nestatornice, ci in Dumnezeu, care ne da toate lucrurile din belsug, ca sa ne bucuram de ele. (1Tim.6:17) Vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; (2Tim.3:4) Ura Ura este o armă de care se folosește cel râu de la începutul lumii. Primul om care a fost afectat de ura a fost Cain. Din păcate în rândul credincioșilor de astăzi se găsesc și multi care au ură față de frații lor sau față de oricine altcineva. Ura este în stare să năruie tot ce se clădește prin iubire fiindcă este ea opusul ei. În matei 24 Isus ne previne că în timpul din urmă vor apărea o generație de oameni care se vor vinde și se vor urî unii pe alții. Atunci multi vor cadea, se vor vinde unii pe altii si se vor uri unii pe altii. (Mat.24:10) Dar ceea ce este și mai râu este că oamenii în timpul din urma vor fi urători și de Dumnezeu. Barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, (Rom.1:30) Lăcomia Un alt aspect care ar putea încurca creșterea și maturizarea Bisericii și de care se folosește cel râu, este lăcomia. Un creștin matur din prunc de vedere spiritual nu poate fi lacom. Fiindcă el trebuie să fie în totalitate dezlipit de lucrurile pamântești. Lăcomia îl poate face pe credincios sa-și piardă timpul său prețios încercând sa-și acapareze cât mai multe lucruri. În același timp, dacă nu reușește să obțină ceea ce-și dorește el poate deveni foarte nemulțumit și nemulțumitor în dreptul lui Dumnezeu. Furtisagurile, lacomiile, viclesugurile, inselaciunile, faptele de rusine, ochiul rau, hula, trufia, nebunia.Toate aceste lucruri rele ies dinauntru si spurca pe om.(Marc.7:22,23) Apoi le-a zis: “Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani; caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui.” (Luc.12:15) Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori, (Rom.1:29) Nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici hraparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. (1Cor.6:10) Curvia sau orice alt fel de necuratie, sau lacomia de avere nici sa nu fie pomenite intre voi, asa cum se cuvine unor sfinti. (Efes.5:3) Lenea Lenea este una din armele principale folosite de cel râu. Scopul nu este lenea însuși, ci lipsa de productivitate și stagnarea lucrării lui Dumnezeu. Lenea este o predispoziție pentru starea de inactivitate, caracterizată prin lipsa plăcerii, a dorinței sau a voinței de a munci, refuzul de a face un efort psihic, fizic sau intelectual. O persoană poate fi considerată leneșă, atunci când obișnuiește să nu facă nimic chiar dacă nu este obosită. Procrastinarea poate fi un început, pană când lenea pune stăpânire în totalitate peste individ și îl face rob. Lenea provoacă sărăcie și eșec în viața și un suflet care cade intr-o astfel de capcană este nemultumit de el însuși și nemulțumitor lui Dumnezeu. Lenesul doreste mult, si totusi, n-are nimic, dar cei harnici se satura. – (Prov.13:4) Lenea te cufunda intr-un somn adanc, si sufletul molatic sufera de foame.” (Prov.19:15) Un credincios leneș este neroditor, ceea ce arată că nu este încă matur din punct de vedere spiritual și dacă continuă astfel, ar putea fi considerat un rob netrebnic fiindcă corespunde acelora care și-au îngropat talantul din pilda Domnului Isus. Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos. (2Pet.1:8) Stapanul sau i-a raspuns: “Rob viclean si lenes! Ai stiut ca secer de unde n-am semanat si ca strang de unde n-am vanturat; prin urmare se cadea ca tu sa-mi fi dat banii la zarafi si, la venirea mea, eu mi-as fi luat inapoi cu dobanda ce este al meu! Luati-i, dar, talantul si dati-l celui ce are zece talanti. (Matei 25-26-28) Cârtirea A cârti inseamnă a-și exprima mereu nemulțumirea prin murmure sau critici. Biblia spune că cartirea vine din nebunia omului. Nebunia omului ii suceste calea, si apoi carteste impotriva Domnului cu inima lui. – (Prov.19:3) Popurul lui Israel a cârtit destul de mult impotriva lui Dumnezeu până-ntr-a colo încât Dumnezeu i-a pedepsit cu moarte pe unii dinre ei. Apostolul Pavel îndeamnă credincioșii în prima sa scrisoare către corinteni, să se ferească să cârtească așa cum au cârtit unii din poporul lui Israel. Poporul a cartit in gura mare impotriva Domnului, zicand ca-i merge rau. Cand a auzit Domnul, S-a maniat, s-a aprins intre ei focul Domnului si a mistuit o parte din marginea taberei. (Num.11:1) Sa nu cartiti, cum au cartit unii din ei, care au fost nimiciti de nimicitorul. (1Cor.10:10) Cârtirea provine din nemultumire și este în contradictie cu roada Duhului Sfant, care este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rabdare, bunatatea etc… și Biserica Domnului care tinde spre desavarsire, nu poate să cârtească. Bârfa Bârfa, în general nu este tratat cu multă seriozitate de către credincioși și chiar de multe ori este ignorată. Cu toate că pare inofensivă, ea este la baza multor rele. Bârfa este împletită cu ponegrire și cu defăimare și Biblia este în totalitate împotriva acestor lucruri. Când îl iubești pe aproapele tău, iți pasă de el și mai ales de relația lui cu Dumnezeu. De aceea tot ce vei spune în direcția fratelui sau a surorei tale, trebuie să fie bine cântărit, ca el sau ea să crească, nu să fie doborâți. Orice amaraciune, orice iuteala, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru. (Efes.4:31) Dar acum lasati-va de toate aceste lucruri: de manie, de vrajmasie, de rautate, de clevetire, de vorbele rusinoase care v-ar putea iesi din gura. (Col.3:8) Femeile, de asemenea, trebuie sa fie cinstite, neclevetitoare, cumpatate, credincioase in toate lucrurile. (1Tim.3:11) Este plin de mandrie si nu stie nimic; ba inca are boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte, din care se naste pizma, certurile, clevetirile, banuielile rele, (1Tim.6:4) Fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, (2Tim.3:3) Spune ca femeile in varsta trebuie sa aiba o purtare cuviincioasa, sa nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; sa invete pe altii ce este bine, (Tit.2:3) Lepadati, dar, orice rautate, orice viclesug, orice fel de prefacatorie, de pizma si de clevetire; (1Pet.2:1) Mândria Mândria nu își are deloc locul printre copii lui Dumnezeu. Mândria este dovada clară a imaturității spirituale, ea este opusul smereniei. Dumnezeu este împotriva celor mândri și El nu va lucra sub nici o forma cu un individ care … Continuă lectura LUPTA IMPOTRIVA BISERICII