Semnificatia cuvantului liturghie<\/b><\/span><\/p>\n

Termenul liturghie provine din grecescul \u03bb\u03b5\u03b9\u03c4\u03bf\u03c5\u03c1\u03b3\u03af\u03b1 \/ leitourg\u00eda, de la adjectivul \u03bb\u03b5\u03b9\u03c4\u03bf\u03c2 \/ le\u00eftos, \u201epublic\u201d, derivat din \u03bb\u03b5\u03ce\u03c2 = \u03bb\u03b1\u03cc\u03c2 \/ laos, \u201eoameni\u201d \u0219i de la numele comun \u1f10\u03c1\u03b3\u03bf\u03bd \/ ergon, \u201eac\u021biune, munc\u0103, serviciu\u201d.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Dic\u021bionarul Enciclopedic Quillet, ne spune c\u0103 \u201e\u00een Grecia antic\u0103, numele\u201e liturghie \u201da fost dat anumitor servicii publice determinate de lege la care erau supusi cet\u0103\u021benii \u201d. Datorita acestor \u00ab\u00a0 liturgii\u00a0\u00bb (munci in comun), se permitea, a\u0219adar, construc\u021bia de drumuri, nave de r\u0103zboi etc. <\/span><\/p>\n

Cuv\u00e2ntul a fost preluat de P\u0103rin\u021bii Apostolici \u00een sensul religios al ac\u021biunii comune, al ac\u021biunii oamenilor. Prin urmare, Liturghia include \u00een Biseric\u0103 tot ceea ce a\u021b<\/span><\/span>arine de via\u021b\u0103 comun\u0103 pentru credincio\u0219ii. Ansambu de ceremonii \u0219i rug\u0103ciuni care alc\u0103tuiesc \u00eenchinarea in Biseric\u0103.<\/span><\/p>\n

O na\u0219tere lent\u0103 \u0219i dureroas\u0103<\/b><\/span><\/p>\n

Cre\u0219tinismul a avut nevoie de mult timp pentru a ie\u0219i din iudaism. Primii credincio\u0219i \u00een Hristos au continuat \u00een tradi\u021biile str\u0103mo\u0219ilor lor evrei, \u00eenchin\u00e2ndu-se a\u0219a cum au avut at\u00e2t \u00een \u200b\u200bTemplu, c\u00e2t \u0219i \u00een Sinagog\u0103. La aceast\u0103 practic\u0103 de cult au ad\u0103ugat componentele distinct cre\u0219tine, care au fost, de fapt, practici de cult evreie\u0219ti transformate. Acestea includeau Botezul, Euharistia, masa Agape \u0219i altele. <\/span><\/p>\n

Botezul a fost prezent \u0219i \u00een practica religioas\u0103 evreiasc\u0103 ca o poc\u0103in\u021b\u0103 personal\u0103 pentru p\u0103cat. Botezul, precum si Cina Domnului, a fost transformate at\u00e2t \u00een \u200b\u200bsens, c\u00e2t \u0219i \u00een con\u021binut de Domnul nostru Iisus Hristos. <\/span><\/p>\n

Primii cre\u0219tini, cu \u00een\u021belegerea lor transformat\u0103 a elementelor centrale ale iudaismului, au avut o problem\u0103 practic\u0103: cum s\u0103 se desf\u0103\u0219oare \u00eenchinarea? Ei doreau s\u0103-\u0219i continue vechile practici de cult de evreie\u0219ti, \u00een acela\u0219i timp \u00eencorpor\u00e2nd acest sens \u0219i con\u021binut nou. Ace\u0219tia au recunoscut necesitatea continuit\u0103\u021bii cu vechea traditie dar \u0219i integrarea celei noi. Au fost p\u0103strate orele de rug\u0103ciune ale templului \u0219i \u00eenchinarea Sinagogii, dar nu erau centrate \u00een Hristos. \u00cen fiecare zi a s\u0103pt\u0103m\u00e2nii, acei credincio\u0219i cre\u0219tini din Ierusalim urmau Templul pentru rug\u0103ciuni \u00een timpul ciclului zilnic, iar s\u00e2mb\u0103t\u0103 – Sabatul evreiesc – mergeau fie la Templu, fie la Sinagoga.<\/span><\/p>\n

Credin\u021ba Bisericii timpurii era c\u0103 moartea sacrificial\u0103 a lui Iisus Hristos \u0219i \u00eenvierea Sa ulterioar\u0103 au \u00eenlocuit toate sacrificiile templului ca mijloc de propov\u0103\u021bire \u0219i isp\u0103\u0219ire. \u00cen jertfa lui \u00censu\u0219i, Iisus Hristos devine propov\u0103duirea pentru toate p\u0103catele omenirii; El este Mielul lui Dumnezeu, care \u00eenl\u0103tur\u0103 p\u0103catele lumii (Ioan 1:29).<\/span><\/p>\n

Ulterior, pentru cre\u0219tini, nu a mai fost nevoie de o jertf\u0103 suplimentar\u0103. Vestea bun\u0103 a lui Isus Hristos este c\u0103 p\u0103catele sunt iertate \u00een El, iar \u00een El cre\u0219tinii sunt \u00eemp\u0103ca\u021bi cu Tat\u0103l. Acest lucru era natural, aproape automat pentru evreii care l-au acceptat pe Iisus Hristos ca Mesia. Cu toate acestea, a existat o schimbare major\u0103 pentru ace\u0219ti evrei care au fost finaliza\u021bi \u00een Isus Hristos. Jertfele animale din practica Vechiului Testament au fost \u00eemplinite \u00een persoana lui Hristos. Tot ceea ce fusese anticipat era acum finalizat. Tot ceea ce fusese proorocit era acum realitate. Mesia venise. Deci, pentru ace\u0219ti cre\u0219tini timpurii, practicile de \u00eenchinare evreiesti au fost continuate cu o nou\u0103 \u00een\u021belegere a centralit\u0103\u021bii lui Hristos \u00eenving\u0103tor \u0219i cu o bucurie nou-g\u0103sit\u0103.<\/span><\/p>\n

Noii convertiti predic\u0103 \u00een sinagogi \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 converteasc\u0103 evreii. Paul de Tarsus a l\u0103rgit predicarea neamurilor \u0219i a \u00eenceput astfel o separare definitiv\u0103, care nu va fi eficient\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een secolul al doilea. In jurul anilor 30, pe o cruce a murit din Ierusalim a murit Cel care dupa intelegerea unora, nu numai ca nu trabuia sa moara ci treabuia sa aduca adevarata viata, pace si eliberare a popurului evreu si a lumii intregi. Aceast\u0103 moarte are un gust amar pentru multi. Acum, adep\u021bii s\u0103i trebuie s\u0103 se ascund\u0103, ca nu cumva s\u0103 fie aresta\u021bi si ei de romani.<\/span><\/p>\n

Fara pastor, turma a inceput sa se disperseze incetul cu incetul, trei zile de intuneric de dezamagire pana in ziua cand El, Cel crucificat si pus intr-un mormant, Isus Hristos, Mantuitorul lumii, a revinit printre cei vii. Ei L-au vazut, L-au pipait si au crezut in El ca mai inainte. Afl\u0103m din Evanghelii c\u0103 Isus i-a \u00eendemnat s\u0103 continue lucrarea \u00eenceput\u0103 \u0219i s\u0103 anun\u021be victoria sa asupra mor\u021bii. <\/span><\/p>\n

Ceea ce putem remarca este faptul ca dintr-o situa\u021bie disperat\u0103 s-a n\u0103scut pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin o miscate care avea s\u0103 cucereasca lumea intreaga, numita azi crestinism.<\/span><\/p>\n

Chiar da ca astazi cre\u0219tinismul depaseste doua miliarde de aepti, inceputul sau a luat mult timp pentru a se forma si a se separa de iudaism, religia din care a provenit. \u00cen vremea lui Iisus, iudaismul apare foarte diversificat fiinf format din mai multe grupuri – precum saducheii, fariseii, esenienii \u0219i zelotii. Din toate aceste grupuri au inceput multi sa-si puna intrebari daca nu cumva Mesia cel asteptat, este insusi Isus Cel rastignit caci apostolii \u0219i discipolii \u00eencearcau s\u0103-i conving\u0103 pe cei din jurul lor c\u0103 \u00een Isus s-a \u00eemplinit ceea ce au anun\u021bat Scripturile: c\u0103 venirea Nazareanului a reprezentat \u00eemplinirea Scripturii.<\/span><\/p>\n

Primii cre\u0219tini nu se disting de ceilal\u021bi evrei, merg \u0219i se roag\u0103 la Templul din Ierusalim, ora\u0219ul \u00een care au decis s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pentru a propov\u0103dui vestea bun\u0103. Dar aveau si obiceiul de a se strange laolalta pentru a se bucura impreuna, pentru a cerceta Cuvantul si a se ruga. Astfel s-a intamplat si minunata experienta a botezului cu Duhul Sfant, care i-a intarit si mai mult in lucarare.<\/span><\/p>\n

Inchinarea lor era practicata de o maniera simpla si cuprindea, citirea Cuvantului, rugaciunea, partasia si evanghelizrea si toate acestea impletite cu lucrarea Duhului Sfant. Biserica din Ierusalim crestea si prindea contur, iar primele conflicte nu intarzie sa apara in mica comunitate.<\/span><\/p>\n

Spre deosebire de Apostoli, elenii, evrei vorbitori de limba greac\u0103 din diaspora, aveau o viziune ofensiv\u0103 asupra evangheliz\u0103rii \u0219i atacau autoritatea Templului. Stefan, unul dintre ei, a fost ucis cu pietre. Alunga\u021bi din Ierusalim, elenii s-au dispersat. Dar nu vor r\u0103m\u00e2ne inactivi: vor \u00eenfiin\u021ba comunit\u0103\u021bi \u00een Antiohia, Cipru, Fenicia, Damasc, ei vor fi primii care vor aduce Vestea Buna neamurilor.<\/span><\/p>\n

\u00centre timp, Pavel din Tars, un evreu n\u0103scut \u00een Cilicia, foarte ata\u0219at de Tora \u0219i Templu, are o ur\u0103 acerb\u0103 fa\u021b\u0103 de compatrio\u021bii s\u0103i care cedeaz\u0103 in bratele acestei noi secte. \u00centr-o zi, \u00een timp ce se urca pe drumul spre Damasc pentru a prigoni o comunitate cre\u0219tin\u0103 recent \u00eenfiin\u021bat\u0103, i-a ap\u0103rut Stapanul celora pe care-i prigonea si aceasta a impactat viata lui Pavel atat de mult incat el va deveni unul dintre cei mai dedicati urmasi ai lui Isus si de acum incolo \u00ee\u0219i va folosi puterea si r\u00e2vna \u00een slujba Evangheliei, cu binecuv\u00e2ntarea Bisericii din Ierusalim.<\/span><\/p>\n

A fondat mai multe biserici impreuna cu colegul s\u0103u Barnaba, \u00een Asia Mic\u0103 \u00een anii 40. Ambii au mers mai \u00eent\u00e2i la sinagogi, unde au \u00eencercat s\u0103-i converteasc\u0103 pe evrei, <\/b>apoi au inceput s\u0103-i \u00eenve\u021be pe p\u0103g\u00e2ni \u0219i s\u0103 \u00eent\u00e2mpine un mare succes. Barnaba se confrunt\u0103 cu sosirea \u00een acest ora\u0219 a cre\u0219tinilor din Ierusalim (iudeo-cre\u0219tinii) care proclam\u0103 necesitatea t\u0103ierii \u00eemprejur pentru m\u00e2ntuire, in timp ce Pavel si Barnaba sustin ideea ca mantuirea se obtine prin credinta in Domnul Isus. Conflictul este adus \u00een fa\u021ba Bisericii din Ierusalim, care se bucur\u0103 de o mare autoritate. Iacov, fratele Domnului, a ap\u0103rut \u00een acea vreme ca capul carismatic \u0219i de necontestat al acestei Biserici. \u00cen timpul primului consiliu, care a avut loc \u00een jurul anului 49, Iacov, Petru \u0219i Ioan au fost de acord cu cei doi misionari cu privire la circumcizie ca p\u0103g\u00e2nii nu sunt obligati sa respecte in totalitate legea iudaica. Este prima ruptur\u0103 cu comunitatea evreiasc\u0103, primul semn al independen\u021bei noii religii.<\/span><\/p>\n

Daca pana acum urmasii lui Hristos se inchinau in acelasi fel, de aici incolo comunitatea evreiasca care punea accentul mai mult pe traditie, s-a despartit de comunitatea pag\u00e2na. Inchinarea a fosta si ea la randul ei afectata fiindca pentru neamuri, o mare parte dintre ritualurile iudaice nu erau decat istorie. In anii 64 o livitura puternica a cazut peste crestini. La ordinele lui Nero, mul\u021bi au fost r\u0103stigni\u021bi sau ar\u0219i de vii. Este prima data cand comunitatea crestina se confrunta cu o persecuti de o asa amploare. Din cauza aceste persecutii cre\u0219tinii nu mai au un centru de referin\u021b\u0103, iar separarea lor amenin\u021b\u0103 viitorul bisericii.<\/span><\/p>\n

\u00een ajunul Marii Revolte Evreie\u0219ti (66-73 d.Hr, un eveniment si mai teribil s-a intamplat conform unei tradi\u021bii raportate de Eusebiu de Cezareea \u0219i Epifanie de Salamina, membrii Bisericii din Ierusalim au fost avertiza\u021bi prin prorocie de distrugerea iminenta a Sf\u00e2ntului Ora\u0219. \u00cen consecin\u021b\u0103, au fugit din Ierusalim \u0219i s-au stabilit pentru o vreme \u00een ora\u0219ul p\u0103g\u00e2n Pella. Nu putem nega faptul ca \u00eenca o data inchinarea a fost impactata de aceasta schimbare radicala, dar nu anihilata definitiv caci dupa un timp crestinii s-un intors in Ierusalim plini de purere.<\/span><\/p>\n

Din acea vreme Aquila a locuit \u00een Ierusalim \u0219i i-a v\u0103zut pe ucenicii ucenicilor apostolilor \u00eenflorind \u00een credin\u021b\u0103, realiz\u0103ri minunate prin vindec\u0103ri \u0219i alte minuni, \u00eentruc\u00e2t se \u00eentorseser\u0103 din ora\u0219ul Pella din Ierusalim. \u00centr-adev\u0103r, \u00eenainte de distrugerea Ierusalimului de c\u0103tre romani, ucenicii au fost ruga\u021bi de un \u00eenger s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 acest loc \u0219i s\u0103 locuiasc\u0103 dincolo de Iordan, \u00een ora\u0219ul numit Pella. El i-a avertizat despre distrugerea Ierusalimului care avea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple \u0219i ei au locuit acolo, apoi dup\u0103 distrugerea Ierusalimului s-au \u00eentors. “<\/i><\/span><\/span><\/p>\n

Din epistola lui Clement catre corinteni (95-97 d. H.) observam ca existau deja usoare diferente dintre Biserica de la Corint si cea de la Roma. Una din aceste diferente consta in faptul ca Corintenii primeau supunerea fata autoritatea Bisericii mai greu decat cei din Roma. Se pare c\u0103 \u00een cadrul acestei Biserici, s-a format un grup si a inceput sa instruiasc\u0103 membrii s\u0103-\u0219i resping\u0103 conduc\u0103torii, care ar fi putut s\u0103 fac\u0103 una sau mai multe gre\u0219eli. O teorie care creaza discordie si in multe Biserici din ziua de azi.<\/span><\/span><\/p>\n

Oficialii bisericii din Roma, dintre care Clement este purt\u0103torul de cuv\u00e2nt, \u00eei invit\u0103 pe corinteni s\u0103 se poc\u0103iasc\u0103 \u0219i s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t rebeliunii lor \u00eempotriva conduc\u0103torilor lor. Se mai observa deasemenea ca in scrisoarea sa, Clement mentioneaza o istorie a unei femei cu numele Judith care se afla intr-o carte apocrifa. Ceea ce ne face sa intelegem ca in acel timp bisericile foloseau citeau surse decat cele considerate canonice azi. Vedem deasemenea c\u0103 la momentul acestei scrisori, Biserica Romei nu era \u00eenc\u0103 condus\u0103 de un episcopat monarhic, cu o ierarhie cu trei nivele (episcop, preo\u021bi \u0219i diaconi), dar se folosea \u00eenc\u0103 modelul cu dou\u0103 nivele atestat \u00een Noul Testament care a predominat cu episcopi \u0219i diaconi.<\/span><\/p>\n

Ignatie de Antiohia (37 -107 d. H.) insist\u0103 cu t\u0103rie pe loialitatea fa\u021b\u0103 de episcopul ora\u0219ului, asistat de presbiteri (preo\u021bi) \u0219i diaconi. De asemenea, Ignatie insist\u0103 asupra valorii Euharistiei \u0219i o nume\u0219te \u201emedicament pentru via\u021ba etern\u0103\u201d. Av\u00e2nd \u00een vedere num\u0103rul mic de scrieri din aceast\u0103 perioad\u0103 a Bisericii, aceste scrisori au avut o influen\u021b\u0103 \u00een dezvoltarea teologiei cre\u0219tine. Se pare c\u0103 au fost scrise \u00een grab\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 niciun plan real, ca o succesiune nesistematic\u0103 a g\u00e2ndurilor.<\/span><\/p>\n

Din scrisorile lui Ignatie considerate autentice, este deasemenea posibil de pictat o imagine a g\u00e2ndirii sale teologice si cu siguranta si a multora din timpul lui. El afirm\u0103 unitatea lui Dumnezeu (Magn 8.2), dar evoc\u0103 si Trinitatea fie prin formula Fiului, Tat\u0103lui \u0219i Duhului (Mag 13,1), fie a lui Hristos, Tat\u0103l \u0219i Duhului (Magn 13,2). Duhul Sf\u00e2nt este citat \u00een mai multe r\u00e2nduri, pe l\u00e2ng\u0103 cele dou\u0103 anterioare: Phil \u201esuscr\u201d \u0219i 7.1-2, Ef 18.2, Ef 9.1.<\/span><\/p>\n

\u00cen timp ce se afirma (\u00eempotriva docetelor) realitatea vie\u021bii umane a lui Iisus Hristos, Ignatie afirma cu nu mai pu\u021bin for\u021ba divinitatea lui Lui.<\/span><\/p>\n

PERIOADA PATRISTIC\u0102<\/b><\/span><\/span><\/p>\n

DE LA CONSTANTIN \u0218I EDITIA DE MILAN (313) LA C\u0102<\/span>DEREA IMPERIULUI ROMAN (FINALUL SECOLULUI 5)<\/span><\/p>\n

\u00cen secolul al IV-lea, a avut loc un eveniment major asupra c\u0103ruia istoria liturghiei nu a pus suficient accent: a fost apari\u021bia \u00eemp\u0103ratului Constantin, iar \u00een anul 313 proclamarea edictului de la Milano . Imediat se produce o schimbare complet\u0103 de atitudine fa\u021b\u0103 de cre\u0219tinism, din cauza religiei persecutate sau, \u00een cel mai bun caz, tolerat\u0103, cre\u0219tinismul devine o religie recunoscut\u0103 oficial \u0219i foarte rapid protejat\u0103. <\/span><\/p>\n

Lumea cre\u0219tin\u0103 din primele trei secole este o societate cu o selec\u021bie extrem de strict\u0103, nu din cauza unui ostracism care ar respinge posibilii candida\u021bi, ci printr-o sortare spontan\u0103. \u00centr-adev\u0103r, la prima vedere, ce c\u00e2\u0219tig\u0103 cei care devin cre\u0219tini, pin afara de persecu\u021bie, retragerea drepturilor lor civile, martiriul sau moartea? Cei care aleg \u00een mod liber s\u0103 urmeze \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura lui Hristos au \u00een\u021beles, prin urmare, c\u0103 Revela\u021bia pe care el o aduce reprezint\u0103 un nou principiu al vie\u021bii, mai evident \u0219i mai puternic dec\u00e2t oricare altul.<\/span><\/p>\n

Dar de la domnia lui Constantin aceast\u0103 atitudine eroic\u0103 dispare: cre\u0219tinismul este admis, toat\u0103 lumea poate intra liber \u00een Biseric\u0103 \u0219i chiar este \u201ebine v\u0103zut\u201d a fi cre\u0219tin. Contingentul credincio\u0219ilor nu mai este acela\u0219i. Dac\u0103 p\u0103g\u00e2nul, barbarul \u00eencearc\u0103 s\u0103 intre \u00een Biseric\u0103, este adesea s\u0103 dob\u00e2ndeasca o cultur\u0103, s\u0103 se apropie de oameni de nivel \u00eenalt, etc…<\/span><\/p>\n

Imediat tipul de cult se schimb\u0103 \u00een func\u021bie de cre\u0219terea num\u0103rului credincio\u0219ilor, care devine considerabil. Micele spa\u021bii ascunse, Bisericile mici, suficiente pentru \u00eent\u00e2lnirile primilor cre\u0219tini, trebuie s\u0103 fac\u0103 loc bazilicelor mari de tipul catedralei, \u00een care se pot aduna mul\u021bimi de 500 p\u00e2n\u0103 la 2.000 de oameni.<\/span><\/p>\n

De atunci, cultul a pierdut caracterul pe care \u00eel avea \u00een catacombe \u0219i \u00een comunit\u0103\u021bile mici: ordinea nu mai este spontan\u0103 \u0219i trebuie impus\u0103 o anumit\u0103 disciplin\u0103. Apar alte probleme, cum ar fi ocuparea acestei mul\u021bimi \u00een a\u0219teptarea Cuv\u00e2ntului \u0219i g\u0103sirea celei mai bune modalit\u0103\u021bi de a-l face audibil \u0219i c\u00e2t mai complet asimilat. Vedem destul de clar efortul de a rezolva aceste probleme \u00een tipul de liturghie care s-a dezvoltat \u00een secolul al IV-lea.<\/span><\/p>\n

Aceste rituri difer\u0103 destul de mult de cele date de CONSTITU\u021aIILE APOSTOLICE, care sunt o compunere canonic\u0103 \u0219i liturgic\u0103 a Regulilor Apostolice \u0219i a lui Didache. Cartea a VIII-a este cea mai pre\u021bioas\u0103 pentru c\u0103 ne ofer\u0103 forma a\u0219a-numitei slujba numit\u0103 \u201eClementin\u201d atribuite papei Clement, \u201ecu caracter oriental\u201d, din care aici se afl\u0103 un tabel schematic (aceast\u0103 atribu\u021bie fa\u021b\u0103 de Papa Clement fiind doar o fic\u021biune literar\u0103 ).<\/span><\/p>\n

SLUJBA CLEMENTIN\u0102 – LITURGIA CATECHUMENILOR<\/b><\/span><\/span><\/p>\n

Lecturi din Vechiul \u0219i Noul Testament<\/b><\/span><\/p>\n

Asisten\u021ba este str\u00e2ns\u0103, b\u0103rba\u021bii de o parte \u0219i femeile de cealalt\u0103, clerul din absid\u0103. \u00cen fa\u021ba altarului este a\u0219ezat un amvon \u00een fa\u021ba c\u0103reia un cititor c\u00e2nt\u0103 imediat dou\u0103 lec\u021bii din Vechiul Testament. Apoi, un alt cititor urc\u0103 \u00een locul s\u0103u pentru a c\u00e2nta un psalm a c\u0103rui audien\u021b\u0103 preia ultimele modula\u021bii. Apoi, mai multe lecturi se succed \u00een acela\u0219i mod (o astfel de form\u0103 subzist\u0103 la S\u0103rb\u0103torile de Pa\u0219te unde sunt planificate dou\u0103sprezece lecturi).<\/span><\/p>\n

Seria de lecturi continu\u0103 cu Literele Apostolice (Epistola) \u0219i se \u00eencheie cu Evanghelia care nu mai este citit\u0103 de un simplu cititor, ci de un preot sau un diacon. Toat\u0103 lumea st\u0103 \u00een timpul acestei ultime lec\u021bii. Lectura Evangheliei este precedat\u0103 deja de c\u00e2ntarea unui psalm al c\u0103rui verset este \u201ehaleluja\u201d.<\/span><\/p>\n

Omilie<\/b><\/span><\/p>\n

Preo\u021bii vorbesc apoi pe r\u00e2nd, iar dup\u0103 ei episcopul \u0219i fiecare dintre aceste scurte omilii (reflec\u021bii concise asupra lecturii precedente) este deschis\u0103 printr-un salut publicului (\u201eDomnul s\u0103 fie mereu cu tine “) unde se raspunde cu aclama\u021bie:\u201e \u0219i cu spiritul t\u0103u “.<\/span><\/p>\n

Aceste omilii trebuiau s\u0103 fie neap\u0103rat foarte scurte, \u00eentruc\u00e2t erau numeroase \u0219i ni se pare c\u0103 aceasta a fost o supravie\u021buire a \u00eenv\u0103\u021b\u0103turii cu forma sa de principiu trinitar, \u0219i anume: Lectura, Psalmul responsorial (medita\u021bie poetic\u0103) \u0219i Omilie (explica\u021bie inspirat\u0103).<\/span><\/p>\n

Rug\u0103ciuni pentru catehumeni, energumeni, candida\u021bi la botez, peniten\u021bi \u0219i cei trimi\u0219i acas\u0103.<\/b><\/span><\/p>\n

“Dup\u0103 omilie, diferitele categorii de persoane care nu vor participa la Sfintele Taine sunt trimise acas\u0103. \u00cencepem cu catehumenele: la invita\u021bia diaconului, ei se roag\u0103 \u00een t\u0103cere, \u00een timp ce adunarea se roag\u0103. Chiar \u0219i pentru ei. Diaconul formuleaz\u0103 aceast\u0103 rug\u0103ciune prin detalierea inten\u021biilor \u0219i a cererilor. Credincio\u0219ii \u00eei r\u0103spund, \u00een special copiii, prin rug\u0103ciunea \u201eKyrie eleison\u201d. prin asocierea cu formula pe care el o pronun\u021b\u0103; apoi \u00eei face s\u0103 se \u00eenclineze pentru a primi binecuv\u00e2ntarea episcopului, dup\u0103 care \u00eei demite. “<\/span><\/p>\n

Aceea\u0219i form\u0103 este observat\u0103 \u0219i pentru cei posedati, pentru candida\u021bi la botez \u0219i, \u00een final, pentru \u201epeniten\u021bi\u201d. Este \u201eMarea Colecta <\/b>\u201d a catehumenilor.<\/span><\/p>\n

Rug\u0103ciunea credincio\u0219ilor<\/b><\/span><\/p>\n

\u00cen acest moment, se deschide perdeaua care ascunde altarul, iar comunican\u021bii credincio\u0219i, prosterna\u021bi spre Orient, r\u0103spund: \u201eKyrie eleison\u201d la solicit\u0103rile diaconului care dezvolt\u0103 Litania: \u201ePentru pacea \u0219i bun\u0103starea lumii … Pentru Sf\u00e2nta Biseric\u0103 Catolic\u0103 \u0219i Apostolic\u0103 … Pentru episcopi, preo\u021bi, diaconi … Pentru bolnavi … Pentru c\u0103l\u0103torii, cei pierdu\u021bi … etc. “<\/span><\/p>\n

Litania se \u00eencheie cu o formul\u0103 special\u0103: \u201eM\u00e2ntuie\u0219te-ne, ridic\u0103-ne, Dumnezeule, prin mila ta\u201d. Apoi, episcopul pronun\u021b\u0103 o rug\u0103ciune solemn\u0103 la care adaug\u0103: \u201eFie ca pacea Domnului s\u0103 fie cu voi to\u021bi\u201d, la care oamenii r\u0103spund: \u201e\u0218i cu duhul vostru\u201d.<\/span><\/p>\n

Aici se \u00eencheie prima parte a liturghiei, cea pe care Biserica a \u00eemprumutat-o \u200b\u200bdin folosirea antic\u0103 a sinagogilor \u0219i care constituie \u201eLiturghia catehumenilor\u201d.<\/span><\/p>\n

LITURGIA EUHARISTIC\u0102<\/b> <\/span><\/p>\n

S\u0103rut de pace \u0219i sp\u0103lare de m\u00e2ini<\/b><\/span><\/p>\n

\u201eSaluta\u021bi-v\u0103 unii pe al\u021bii cu un s\u0103rut sf\u00e2nt\u201d (Corinteni 16, 20). “Clericii \u00eel s\u0103rut\u0103 pe episcop, b\u0103rba\u021bii, femeile. Copiii se vor ridica \u00een picioare la semnalul dat. Un alt diacon va sta l\u00e2ng\u0103 ei, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 se comporte cum trebuie. Al\u021bi diaconi merg s\u0103 priveasc\u0103 b\u0103rba\u021bii \u0219i femeile pentru ca s\u0103 evite orice zgomot, astfel \u00eenc\u00e2t nimeni s\u0103 nu fac\u0103 semne, s\u0103 discute sau s\u0103 doarm\u0103. Diaconii stau la u\u0219ile b\u0103rba\u021bilor \u0219i sub-diaconii la u\u0219ile femeilor, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu intre nimeni sau deschida u\u0219a \u00een timpul ceremoniei, chiar \u0219i un \u201ecredincios\u201d.<\/span><\/p>\n

(Din acest text, putem vedea c\u0103 selec\u021bia nu mai era aceea\u0219i ca printre primii cre\u0219tini unde problema ordinii a fost pus\u0103 \u00eentr-un mod complet diferit). \u00cen acela\u0219i timp, \u201eun sub-diacon aduce preo\u021bilor ap\u0103 pentru a-\u0219i sp\u0103la m\u00e2inile, ceea ce simbolizeaz\u0103 puritatea sufletelor consacrate lui Dumnezeu\u201d.<\/span><\/p>\n

Ofranda (p\u00e2ine \u0219i vin)<\/b><\/span><\/p>\n

“Dup\u0103 ce diaconii aduc ofrande c\u0103tre episcopul de pe altar. Preo\u021bii stau la dreapta \u0219i la st\u00e2nga, ca discipolii care asist\u0103 st\u0103p\u00e2nul. Doi diaconi de fiecare parte a altarului \u021bin un evantai dintr-o membran\u0103 sub\u021bire, o pen\u0103 de p\u0103un sau o p\u00e2nz\u0103 fin\u0103 cu care alung\u0103 \u00een mod regulat micile creaturi zbur\u0103toare, pentru a nu c\u0103dea \u00een potir “.<\/span><\/p>\n

Canonul euharistic sau anaforic<\/b><\/span><\/p>\n

\u201eEpiscopul, dup\u0103 ce a \u00eembr\u0103cat o hain\u0103 magnific\u0103, \u00eencepe s\u0103 se roage cu preo\u021bii, apoi st\u0103 la altar, urm\u0103re\u0219te semnul crucii cu m\u00e2na pe frunte \u0219i dialogheaz\u0103 cu adunarea: mai harul Dumnezeului Atotputernic, ca dragostea Domnului nostru Iisus Hristos, ca p\u0103rt\u0103\u0219ia Duhului Sf\u00e2nt s\u0103 fie cu voi to\u021bi – \u0218i cu duhul vostru – S\u0103 ne \u00een\u0103l\u021b\u0103m inima – Ei sunt l\u00e2ng\u0103 Domnul – S\u0103 mul\u021bumim Domnului! – Este corect \u0219i necesar. “<\/span><\/p>\n

Anafora sau Canonul (cu text variabil), rug\u0103ciunea euharistic\u0103, se dezvolt\u0103 \u00eentr-o Prefa\u021b\u0103 lung\u0103 care aminte\u0219te de binecuv\u00e2nt\u0103rile lui Dumnezeu, care se \u00eencheie cu imnul Trisagionului (Sanctus) pe care \u00eel c\u00e2nt\u0103 heruvimii \u0219i Serafimii, la care poporul amestec\u0103 c\u00e2ntecul s\u0103u: “Sf\u00e2nt, sf\u00e2nt, sf\u00e2nt este Domnul Savaot; cerul \u0219i p\u0103m\u00e2ntul sunt pline de slava ta. Fii binecuv\u00e2ntat \u00een veac! Amin”. Apoi vine Institu\u021bia: celebrantul reia Euharistia \u00eentrerupt\u0103 de aclamarea credincio\u0219ilor \u0219i spune: \u201eDa, tu e\u0219ti cu adev\u0103rat sf\u00e2nt comemoreaz\u0103 lucrarea R\u0103scump\u0103r\u0103rii, \u00eentruparea a Cuv\u00e2ntului, a vie\u021bii sale muritoare, a pasiunii sale; \u00een acest moment improviza\u021bia oficiantului str\u00e2nge str\u00e2ns relatarea Evangheliei cinei cea de Tain\u0103 ; cuvintele tainice rostite prima dat\u0103 de Isus \u00een ajunul mor\u021bii sale r\u0103sun\u0103 pe masa sf\u00e2nt\u0103. Apoi, lu\u00e2nd textul ultimelor cuvinte: Face\u021bi acest lucru \u00een amintirea mea, episcopul le dezvolt\u0103, amintind (\u0219i aceasta este Anamneza) pasiunea Fiului lui Dumnezeu, moartea sa, \u00eenvierea lui, ascensiunea sa, speran\u021ba revenirii sale glorioase \u0219i declararea faptului c\u0103 este bine s\u0103 respect\u0103m acest precept \u0219i s\u0103 comemor\u0103m aceste amintiri pe care adunarea le ofer\u0103 acestei p\u00e2ini, acestui vin euharistic. <\/span><\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u0219it vine Epicleza prin care \u00cel roag\u0103 pe Domnul s\u0103 arunce o privire favorabil\u0103 asupra prinosului \u0219i s\u0103 aduc\u0103 asupra lui virtutea Duhului S\u0103u Sf\u00e2nt, pentru a face din el trupul \u0219i s\u00e2ngele lui Hristos, hr\u0103nirea spiritual\u0103 a credincio\u0219ilor s\u0103i, promisiunea nemuririi lor “(” Epiclesis = chemarea Duhului Sf\u00e2nt)<\/span><\/p>\n

(S\u0103 facem o remarc\u0103 foarte important\u0103 aici, \u0219i s\u0103 observ\u0103m deja c\u0103 \u00een slujba roman\u0103 ulterioar\u0103, actul consacrator se va \u00eencheia pe cuvintele institu\u021biei. Apelul Duhului Sf\u00e2nt \u00een cuvintele care vor urma nu va mai avea aceea\u0219i valoare ca \u00een \u200b\u200bliturgiile ortodoxe de tip bizantin sau galican unde va ajunge p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre, aceasta va fi legat\u0103 de eliminarea progresiv\u0103 a ac\u021biunii directe a Duhului Sf\u00e2nt \u00een via\u021ba cre\u0219tin\u0103 a Bisericii Romane, eliminarea \u00een urma doctrinei romane a \u201efilioquei\u201d.<\/span><\/p>\n

Astfel s-a \u00eencheiat \u201erug\u0103ciunea euharistic\u0103\u201d propriu-zis\u0103, c\u0103reia \u00eei succede Marea rug\u0103ciune din Litanie a rug\u0103ciunii spus\u0103 de episcop, \u00eencheindu-se cu o Doxologie Mare la care toat\u0103 asisten\u021ba r\u0103spunde \u201eAmin\u201d. Tat\u0103l nostru nu ocup\u0103 acela\u0219i loc \u00een toate documentele. Sf\u00e2ntul Chiril \u00eel plaseaz\u0103 acolo \u0219i Constitu\u021biile Apostolice \u00eel omit complet. \u00centr-o litanie diaconal\u0103, diaconul reia apoi pe scurt inten\u021biile enumerate anterior de episcopul care pronun\u021b\u0103 \u00eenc\u0103 o binecuv\u00e2ntare.<\/span><\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u0219it, se ajunge la imp\u0103rta\u0219anie: diaconul artage apoi aten\u021bia \u0219i episcopul spune cu voce tare: \u201eLucrurile sfinte pentru sfin\u021bi\u201d. Oamenii r\u0103spund (ca \u0219i ast\u0103zi \u00een Liturghia ortodox\u0103): \u201eUnul este sf\u00e2nt, unul este Domnul Isus Hristos spre slava lui Dumnezeu Tat\u0103l. Amin\u201d. Atunci are loc Fr\u00e2ngerea P\u00e2inii “.<\/span><\/p>\n

“Dup\u0103 care episcopul se \u00eempartaseste cu apoi preo\u021bii, diaconii, sub-diaconii, cititorii; c\u00e2nt\u0103re\u021bii, asce\u021bii; \u00eentre femei, diaconi\u021be, fecioare \u0219i v\u0103duve, copii, apoi to\u021bi oamenii, \u00een ordine cu rezerv\u0103 \u0219i medita\u021bie \u0219i f\u0103r\u0103 zgomot. Apoi, episcopul depune p\u00e2inea consacrat\u0103 \u00een m\u00e2na dreapt\u0103 deschis\u0103 \u0219i sprijinit\u0103 de st\u00e2nga; diaconul \u021bine potirul pe care \u00eel bea direct acolo. Fiecaruia episcopul \u00eei spune: “Corpul lui Hristos \u201d, diaconul:\u201e S\u00e2ngele lui Hristos, potirul vie\u021bii \u201d, se r\u0103spunde:\u201e Amin \u201d.<\/span><\/p>\n

Binecuv\u00e2ntarea \u0219i eliberarea adun\u0103rii<\/b><\/span><\/p>\n

Episcopul spune ultima rug\u0103ciune de mul\u021bumire urmat\u0103 de o binecuv\u00e2ntare. Iar diaconul elibereaza adunarea: “Du-te \u00een pace!” Dup\u0103 aceast\u0103 descriere, afl\u0103m c\u0103 liturghia galican\u0103 este foarte aproape de aceast\u0103 form\u0103 str\u0103veche, chiar mai mult dec\u00e2t actuala liturghie bizantin\u0103. <\/span><\/p>\n

Dar aceast\u0103 liturghie a Constitu\u021biilor Apostolice, care este de tip oriental (f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 folosit\u0103 \u00een marile Biserici din Siria, Antiohia, Laodicea, Tirul, Cezareea, Ierusalim) nu este singura existent\u0103 \u00een acest moment. unde marile familii liturgice sunt deja formate.<\/span><\/p>\n

IERUSALIM<\/b> <\/span><\/span><\/p>\n

In ceea ce priveste Biserica din Ierusalim, locul de na\u0219tere al cre\u0219tinismului, exista dovezi ale practicilor \u0219i \u00een\u021belegerilor liturgice care reflect\u0103 centrul multilingv \u0219i multicultural al pelerinajului cre\u0219tin, rezult\u00e2nd \u00een practici liturgice at\u00e2t influen\u021bate, c\u00e2t \u0219i influente \u00een \u00eentreaga biseric\u0103 cre\u0219tin\u0103,<\/span><\/p>\n

Inchinarea cre\u0219tin\u0103 timpurie a avut o origine: forma \u0219i practica cultului evreiesc. Ucenicii timpurii nu au mai creat noi practici de \u00eenchinare dec\u00e2t cele lasate de Isus Hristos. To\u021bi s-au rugat ca evrei \u0219i s-au \u00eenchinat ca evrei. Cei mai vechi cre\u0219tini au fost evrei care L-au acceptat pe Isus Hristos ca Mesia cel promis, iar \u00eenchinarea pe care au practicat-o a fost liturgic\u0103, deoarece \u00eenchinarea evreiasc\u0103 a fost liturgic\u0103. <\/span><\/p>\n

Din acest motiv vedem \u00een Noul Testament c\u0103 primii cre\u0219tini \u0219i-au continuat practicile de \u00eenchinare evreiasc\u0103, chiar \u00een timp ce ad\u0103ugau unele componente unic cre\u0219tine. Cel mai central con\u021binut nou a fost sacramentul Euharistiei (sau \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219anie), instituit de Hristos la Cina cea de Tain\u0103. Cu toate acestea, \u00een Biserica timpurie aceasta a fost s\u0103rb\u0103torit\u0103 ca o slujb\u0103 separat\u0103 timp de mai mul\u021bi ani.<\/span><\/p>\n

Credin\u021ba Bisericii timpurii era c\u0103 moartea sacrificial\u0103 a lui Iisus Hristos \u0219i \u00eenvierea Sa ulterioar\u0103 au \u00eenlocuit toate sacrificiile templului ca mijloc de propov\u0103\u021bire \u0219i isp\u0103\u0219ire. Prin jertfa lui \u00censu\u0219i, Isus Hristos devine ispasirea pentru toate p\u0103catele omenirii; El este Mielul lui Dumnezeu, care \u00eenl\u0103tur\u0103 p\u0103catele lumii (Ioan 1:29). Ulterior, pentru cre\u0219tini, nu a mai fost nevoie de o jertf\u0103 suplimentar\u0103. Vestea bun\u0103 a lui Isus Hristos este c\u0103 p\u0103catele sunt iertate \u00een El, iar \u00een El cre\u0219tinii sunt \u00eemp\u0103ca\u021bi cu Tat\u0103l.<\/span><\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 continuitate vie a \u00eenchin\u0103rii de la Templul la Sinagog\u0103 \u0219i la Biserica cre\u0219tin\u0103 timpurie este motivul pentru care exist\u0103 o ordine liturgic\u0103 cre\u0219tin\u0103 extrem de dezvoltat\u0103, folosit\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul primului secol, \u00een \u0219aizeci de ani de la \u00eenvierea lui Hristos. In una din srierile sale, Eusebiu din Cezareea spunea c\u0103 primii episcopi ai Ierusalimului au fost evrei cu vechime p\u00e2n\u0103 la revolta lui Bar Kokhba. Ierusalimul a fost luat \u0219i distrus de Tit \u00een 70 \u0219i reconstruit de \u00eemp\u0103ratul Hadrian sub noul nume de \u00c6lia Capitolina \u00een 135. Eparhia sa a fost apoi ata\u0219at\u0103 de cea a Cezareii.<\/span><\/p>\n

Tot el relateaz\u0103 c\u0103 Ierusalimul nu mai avea o semnifica\u021bie teologic\u0103 pentru cre\u0219tini \u00een vremea sa, spre deosebire de evrei, \u0219i se pare c\u0103 nu i-au acordat un interes deosebit. \u00cemp\u0103ratul Constantin a afirmat importan\u021ba ora\u0219ului promov\u00e2ndu-l ca loc de pelerinaj din secolul al IV-lea \u0219i construind acolo din 326 Bazilica Sf\u00e2ntului Morm\u00e2nt. Abia \u00een anul 451 Patriarhia Ierusalimului a fost creat\u0103 de Consiliul de la Calcedon, devenind astfel una dintre componentele Pentarhiei.<\/span><\/p>\n

Cea mai mare parte a probelor scrise dateaz\u0103 din secolul al patrulea \u0219i al cincilea, relev\u00e2nd o c\u0103s\u0103torie cu influen\u021bele indigene semitice \u0219i cosmopolite grece\u0219ti. Textele primare sunt cele ale lui Cyril, Episcopul Ierusalimului (Cateheze de la mijlocul secolului al IV-lea \u0219i, eventual, Catehez\u0103 mistagogic\u0103 din anii 380), \u0219i egeria, al c\u0103rui jurnal de c\u0103l\u0103torie este calculat p\u00e2n\u0103 \u00een prezent din 381 p\u00e2n\u0103 \u00een 384 \u0219i se compar\u0103 \u00een moduri interesante pentru jurnalul de c\u0103l\u0103torie anterior al unui pelerin anonim din Bordeaux (c. 330). <\/span><\/p>\n

\u00cen plus, lec\u021bionarii armeni \u0219i georgieni din prima jum\u0103tate a secolului al V-lea dau dovad\u0103 de continuitate liturgic\u0103 \u0219i de schimbare, la fel ca \u0219i cartea de c\u00e2ntare din Georgia (Iadgari, secolul al VII-lea). Cea mai timpurie liturghie euharistic\u0103 (Liturghia Sf\u00e2ntului Iacov) cu r\u0103d\u0103cini \u00een Ierusalim este destul de t\u00e2rzie dintr-o perspectiv\u0103 manuscris\u0103 (secolul al IX-lea), dar poate reflecta practicile din secolul al IV-lea \/ \u00eenceputul secolului al V-lea, legate \u00eentre cele dou\u0103 zone cre\u0219tine estice.<\/span><\/p>\n

Structura general\u0103 a acestei Liturghii nu este diferit\u0103 de celelalte forme de mas\u0103 pe care le cunoa\u0219tem \u0219i anume: liturghia cuv\u00e2ntului (numit\u0103 \u0219i catehumen\u0103, pentru c\u0103 anterior era deschis\u0103 \u0219i celor neboteza\u021bi), care include c\u00e2ntece \u0219i lecturi biblice.<\/span><\/p>\n

Liturghia credincio\u0219ilor. Acesta include oferarea \u0219i consacrarea p\u00e2inii \u0219i a vinului pentru comuniune. Terminologia greac\u0103 din Ierusalim \u00een perioada bizantin\u0103 vorbe\u0219te despre \u201eproscomidia\u201d, echivalent cu \u201eanafora\u201d sau, \u00een aramaic\u0103, \u201equrraba\u201d (exist\u0103 \u0219i \u201equrbana\u201d).<\/span><\/p>\n

Lucr\u0103rile arheologice au contribuit, de asemenea, la \u00een\u021belegerea complexului cre\u0219tin central din Ierusalim, construit \u00een jurul martiriului lui Constantin (acum Sf\u00e2ntul Morm\u00e2nt) \u0219i a modului \u00een care acesta a fost folosit liturgic.<\/span><\/p>\n

ROMA <\/b><\/span><\/span><\/p>\n

Din Roma, unul dintre cele mai vechi \u0219i mai proeminente centre ale cre\u0219tinismului, exista dovezi din diferite tipuri de surse, dar nu la fel de cuprinz\u0103toare ca cele din Ierusalim. \u00cen primul r\u00e2nd este descrierea valoroas\u0103 a lui Justin Martir, care ap\u0103r\u0103 botezul \u0219i Euharistia \u00eemp\u0103ratului \u00een prima sa apologie, c. 150. <\/span><\/p>\n

O alt\u0103 voce dintr-o biseric\u0103 roman\u0103, de\u0219i contestat\u0103 \u00een ceea ce prive\u0219te autoritatea \u0219i datarea, este ordinul bisericesc Tradi\u021bia apostolic\u0103, un document editat care cuprinde probabil dou\u0103 secole de informa\u021bii despre cum s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 rituri diferite, f\u0103c\u00e2nd-o una dintre cele mai vechi r\u00e2nduieli.<\/span><\/p>\n

\u00cen plus, calendarul filocalian, dat\u00e2nd din 354, \u0219i Liber Pontificalis din secolul al VI-lea contribuie la \u00een\u021belegerea calendarului liturgic. <\/span><\/p>\n

Resurse ulterioare, cum ar fi predicile lui Leo cel Mare (440\u201361) \u0219i Grigorie cel Mare (590\u2013604) \u0219i primele colec\u021bii de texte liturgice (libelli, lec\u021bionari \u0219i sacramentare) care apar \u00een secolele VI \u0219i VII, dau savan\u021bilor un sens mai clar al caracteristicilor liturghiei din ora\u0219ul Roma \u0219i din \u00eemprejurimile sale. <\/span><\/p>\n

O VECHE LITURGIE A ROMEI <\/b><\/span><\/p>\n

Trebuie men\u021bionat c\u0103 exemplul dat mai jos de o s\u0103rb\u0103toare papal\u0103 (a\u0219a-numita mas\u0103 \u201ena\u021bional\u0103\u201d) corespunde obiceiurilor care au predominat la Roma \u00een secolul al V-lea. Aceste obiceiuri au fost modificate considerabil de reformele papei Gelasius (492-496) \u0219i apoi de Grigorie cel Mare (535-604).<\/span><\/p>\n

Intrarea clerului si c\u00e2ntul preliminar<\/b><\/span><\/p>\n

Intrarea se face solemn \u0219i este \u00eenso\u021bit\u0103 de c\u00e2ntecul lui Kyrie. S-a \u00eencercat s\u0103 se vad\u0103 \u00een acest introductiv Kyrie un reziduu din Marea Letanie de tipul care exist\u0103 chiar la \u00eenceputul Liturghiei Catehumenilor din ritul bizantin \u0219i a fost folosit \u00eenc\u0103 din secolul al III-lea \u00een toate Bisericile din R\u0103s\u0103rit ca si \u00een ritul Gallican:<\/span><\/p>\n

Diacon: \u00cen pace, s\u0103 ne rug\u0103m Domnului.<\/i><\/span><\/p>\n

To\u021bi: Kyrie eleison.<\/i><\/span><\/p>\n

Diacon: Pentru pacea de sus \u0219i m\u00e2ntuirea sufletelor noastre, s\u0103 ne rug\u0103m Domnului.<\/i><\/span><\/p>\n

To\u021bi: Kyrie eleison.<\/i><\/span><\/p>\n

Diacon: Pentru pacea \u00eentregii lumi, pentru prosperitatea Sfintelor Biserici ale lui Dumnezeu \u0219i pentru unirea tuturor oamenilor, s\u0103 ne rug\u0103m Domnului.<\/i><\/span><\/p>\n

To\u021bi: S\u0103 ne rug\u0103m Domnului.<\/i><\/span><\/p>\n

Nu este cazul: este \u00eentr-adev\u0103r reziduul unei forme litanice, dar cu totul altceva. Aceasta este ceea ce r\u0103m\u00e2ne dintr-o litanie de tip \u201eLitanie a Sfin\u021bilor\u201d \u00eenc\u0103 folosit\u0103 \u00een Biserica Roman\u0103 \u0219i \u00een anumite circumstan\u021be \u00een Biserica Ortodox\u0103 a Fran\u021bei. Este o letanie cu lungime variabil\u0103, care poate fi at\u00e2t foarte scurt\u0103, c\u00e2t \u0219i extrem de lung\u0103. (Este permis s\u0103 se ipoteze c\u0103 aceast\u0103 form\u0103 de litanie a fost c\u00e2ntat\u0103 pe calea care ducea de la o biseric\u0103 la alta, sau de la palatul episcopal la catedral\u0103, sau chiar de la fundul bisericii p\u00e2n\u0103 la altar: am putea numi \u201elitanie a procesiunii\u201d). Iat\u0103 aceast\u0103 Litanie a Sfin\u021bilor:<\/span><\/p>\n

Diacon: Kyrie eleison.<\/i><\/span><\/p>\n

To\u021bi: Christe eleison, Kyrie eleison.<\/i><\/span><\/p>\n

Diacon: Hristoase, ascult\u0103-ne.<\/i><\/span><\/p>\n

To\u021bi: Hristoase, ascult\u0103-ne.<\/i><\/span><\/p>\n

Diacon: Dumnezeu Tat\u0103l, de sus<\/i><\/span><\/p>\n

To\u021bi: ave\u021bi mil\u0103 de noi! (id. Fiu, Duh Sf\u00e2nt, Treime)<\/i><\/span><\/p>\n

Diacon: Sf\u00e2nta Maria<\/i><\/span><\/p>\n

To\u021bi: Ruga\u021bi-v\u0103 lui Dumnezeu pentru noi! (urma\u021bi to\u021bi sfintii id.)<\/i><\/span><\/p>\n

Diacon: Dintre toate p\u0103catele<\/i><\/span><\/p>\n

To\u021bi: izb\u0103ve\u0219te-ne Doamne! (Etc) …<\/i><\/span><\/p>\n

Diacon: \u00cencerca\u021bi s\u0103 ne ierta\u021bi, v\u0103 rug\u0103m,<\/i><\/span><\/p>\n

To\u021bi: Asculta\u021bi-ne! (Etc.)<\/i><\/span><\/p>\n

Diacon: Hristoase, ascult\u0103-ne!<\/i><\/span><\/p>\n

To\u021bi: Hristoase, ascult\u0103-ne!<\/i><\/span><\/p>\n

Diacon: Kyrie eleison!<\/i><\/span><\/p>\n

To\u021bi: Christe eleison, Kyrie eleison! “<\/i><\/span><\/p>\n

Vedem c\u0103 acolo \u201eKyrie eleison\u201d nu este un r\u0103spuns \u00een refren repetat de oameni dup\u0103 fiecare strof\u0103, ci o formul\u0103 de deschidere \u0219i \u00eenchidere c\u00e2ntat\u0103 de un celebrant, urmat\u0103 de o serie (extensibil\u0103) de invoc\u0103ri scurte la care oamenii r\u0103spund cu diferite formule care, cu excep\u021bia la \u00eenceput \u0219i la sf\u00e2r\u0219it, nu sunt niciodat\u0103 \u201eKyrie eleison\u201d.<\/span><\/p>\n

Deja \u00een jurul secolului al VI-lea \u00een Biserica Romei, litania preliminar\u0103 \u00eencepe s\u0103 dispar\u0103, iar la vremea lui Grigorie cel Mare, va r\u0103m\u00e2ne doar Kyrie introductiv\u0103 care va juca apoi rolul unei invoc\u0103ri Trinitar analog cu \u201eAgios\u201d bizantin \u0219i galican. Acest \u201eKyrie\u201d al clerului este cel care va da na\u0219tere melodiilor dezvoltate ale \u201eGregorianului Kyrie\u201d.<\/span><\/p>\n

Rug\u0103ciunea<\/b><\/span><\/p>\n

\u201eDup\u0103 salutul publicului, celebrantul invit\u0103 la rug\u0103ciunea de deschidere numit\u0103\u201e Coleca \u201d, deoarece se realizeaz\u0103 c\u00e2nd adunarea termin\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103. (Duchesne). Al\u021bi cercet\u0103tori v\u0103d \u00een Cuv\u00e2ntul \u201eColecteaz\u0103\u201d o aluzie la recapitularea sensului festivalului, cuprins\u0103 \u00een aceast\u0103 rug\u0103ciune, r\u0103m\u00e2ne \u00een actuala Liturghie roman\u0103, precum \u0219i \u00een ritul Galilor restaurat.<\/span><\/p>\n

Trebuie men\u021bionat c\u0103 deja \u00een secolul al V-lea, \u00een liturghia Romei, exist\u0103 doar 3 \u201erug\u0103ciuni colective\u201d adresate lui Dumnezeu \u00een numele poporului: Colecta, Secretul \u0219i Postcomuniunea. Restul serviciului tinde deja s\u0103 devin\u0103 o ceremonie \u201egestual\u0103\u201d \u00een care verbul nu mai ocup\u0103 locul s\u0103u proeminent.<\/span><\/p>\n

Citirea \u0219i c\u00e2ntul Psalmilor<\/b><\/span><\/p>\n

La Roma, de la \u00eenceputul secolului al VI-lea, partea rezervat\u0103 Sfintelor Scripturi tinde s\u0103 scad\u0103, iar liturghia nu include mai mult de 2 lecturi, \u00een timp ce, a\u0219a cum am v\u0103zut, Constitu\u021biile Apostolice au prev\u0103zut mai multe, urmate de fiecare psalm s\u0103u de medita\u021bie \u00een form\u0103 responsorial\u0103, apoi de omilie. Liturghia primitiv\u0103 a Romei prevedea 3 lecturi: Vechiul Testament, Epistola, Evanghelie. Cel din Vechiul Testament este suprimat, dar Gradualul care urma s\u0103 fie o medita\u021bie asupra acestei lecturi a r\u0103mas totu\u0219i lu\u00e2nd loc dup\u0103 Epistol\u0103. <\/span><\/p>\n

Din eliminarea acestei lecturi, r\u0103m\u00e2ne ast\u0103zi \u00een Liturghia roman\u0103 o anomalie (studiat\u0103 \u00een timpul conciliului Vatican II), lectura Epistolei nu este precedat\u0103, ci urmat\u0103 de un psalm responsorial (Gradualul de antifon\u0103 variabil \u00een func\u021bie de zi), de care este legat\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere un al doilea psalm responsorial Alleluia a\u0219a numit deoarece antifonul este invariabil \u201ealeluia\u201d). Doar aceste dou\u0103 melodii au r\u0103mas \u00eempreun\u0103, dup\u0103 dispari\u021bia lecturii care le-a separat. (Numele \u201eGradual\u201d provine de la faptul c\u0103 acest psalm a fost c\u00e2ntat pe \u201egradus\u201d sau \u201eambon\u201d ca \u0219i citirile: a fost \u00eentotdeauna interpretat de un solist, iar corul s-a limitat la repetarea frazei muzicale finale).<\/span><\/p>\n

Omilia<\/b><\/span><\/p>\n

Omilia care urmeaz\u0103 Evanghelia citit\u0103 de arhidiacon, pare c\u0103 s-a fi cazut \u00een ne\u00eentrebuin\u021bare. Sf\u00e2ntul Grigorie \u0219i \u00eenaintea lui Sf\u00e2ntul Leon sunt singurii papi b\u0103tr\u00e2ni din care exist\u0103 omilii \u0219i chiar pe care \u0219tim c\u0103 le-am pronun\u021bat. \u00cen secolul al V-lea la Roma, preo\u021bii nu au fost l\u0103sa\u021bi s\u0103 predice \u0219i papii au criticat dur episcopii care au permis poporului lor s\u0103 predice.<\/span><\/p>\n

Trimirerea catehumenilor<\/b><\/span><\/p>\n

\u201eTrimiterea\u201d catehumenilor \u0219i a peniten\u021bilor care au \u00eenchis ini\u021bial aceast\u0103 prim\u0103 parte a ritualului, nu mai putem g\u0103si urme \u00een acest moment c\u00e2nd nu mai exist\u0103 catecumeni adul\u021bi \u0219i unde peniten\u021bii se limiteaz\u0103 la m\u0103n\u0103stiri.<\/span><\/p>\n

Litania disp\u0103rut\u0103<\/b><\/span><\/p>\n

Aici are loc un hiatus: \u00een timp ce preotul sau diaconul invit\u0103 oamenii s\u0103 se roage (\u201eoremus!\u201d), Nici o rug\u0103ciune nu este marcat\u0103 sau presupus\u0103 \u00een c\u0103r\u021bi. Prin urmare, ceva a disp\u0103rut: \u201eRug\u0103ciunea credincio\u0219ilor\u201d, de form\u0103 litanic\u0103, \u0219i care \u00een toate celelalte liturghii este pus\u0103 \u00een acest loc (\u0219i care este restaurat\u0103 \u00een ritul Gauliei, a\u0219a cum este s\u0103rb\u0103torit\u0103 \u00een Biserica Ortodox\u0103) a Fran\u021bei \u0219i \u00een ritul roman dup\u0103 Vatican II).<\/span><\/p>\n

Colecta<\/b><\/span><\/p>\n

\u00cen timp ce corul c\u00e2nt\u0103 psalmul repertoriului, papa \u0219i asisten\u021bii s\u0103i adun\u0103 jertfele oamenilor \u0219i ale clerului: \u201edarurile\u201d, sticlele mici de vin, uleiul, p\u00e2inea. Acest obicei foarte frumos \u0219i profund, care din p\u0103cate nu a supravie\u021buit, face ca principiul sacrificiului comun s\u0103 fie evident \u0219i viu. (De asemenea, acest rit este restaurat \u00een liturghia s\u0103rb\u0103torit\u0103 \u00een Biserica Ortodox\u0103 a Fran\u021bei).<\/span><\/p>\n

Apoi, potrivit unui ceremonial specific, diaconii a\u0219az\u0103 p\u00e2inile pe altar \u0219i se amestec\u0103 cu vinul deja dedicat slujbei anterioare \u0219i vinul oferit de pap\u0103, vinului adus de credincio\u0219i, se adaug\u0103 ap\u0103 \u0219i se toarn\u0103 c\u00e2te pu\u021bin din acest amestec \u00een fiecare potir. Astfel, to\u021bi particip\u0103 activ la sacrificiul liturgic.<\/span><\/p>\n

 <\/p>\n

Canonul euharistic (Anaphorus)<\/b><\/span><\/p>\n

Dup\u0103 colect\u0103, trecem imediat la rug\u0103ciunile consacrative, \u00eencep\u00e2nd cu rug\u0103ciunea secret\u0103, a 2-a \u201ecolectiv\u0103\u201d. S\u0103rutul p\u0103cii \u0219i citirea dipticelor sunt returnate mai jos.<\/span><\/p>\n

Dialogul introductiv \u0219i Prefata sunt acelea\u0219i ca \u00een toate Bisericile din Est \u0219i Vest din primele secole.<\/span><\/p>\n

Totul are loc \u00eentr-un mod analog p\u00e2n\u0103 dup\u0103 Sanctus, unde exist\u0103 o \u00eentrerupere a discursului, care ar trebui s\u0103 conduc\u0103 \u00een mod natural la relatarea Cina cea de Tain\u0103 \u0219i la cuvintele institu\u021biei. Aceast\u0103 inconsecven\u021b\u0103 a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Liturghia Romei introduce aici \u201eo pies\u0103 lung\u0103 destinat\u0103 s\u0103 enumere poporul \u00een numele c\u0103ruia este \u00eendemnul\u201d. <\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 parte inserat\u0103 \u00een Canon corespunde recit\u0103rii dipticelor (\u201elista persoanelor care sunt amintite \u00een Sf\u00e2nta Liturghie\u201d) \u00een liturghia galican\u0103 \u0219i \u00een liturgiile r\u0103s\u0103ritene, dar pentru ritul galican este plasat\u0103 \u00eenainte de \u00eenceput a Prefa\u021bei, iar pentru ritul bizantin este plasat\u0103 dup\u0103 consacrare, care este \u201eo dispozi\u021bie mai natural\u0103\u201d. Se pare c\u0103 tocmai aceast\u0103 interpolare, aceast\u0103 \u201einconsisten\u021b\u0103\u201d a determinat Roma s\u0103 citeasc\u0103 Canonul cu voce joas\u0103.<\/span><\/p>\n

Instituire – anamez\u0103<\/b><\/span><\/p>\n

Relatarea institu\u021biei \u0219i a anamnezei (memorial) nu au nicio particularitate.<\/span><\/p>\n

Epiclez\u0103<\/b><\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 rug\u0103ciune prin care Biserica \u00eel implic\u0103 pe Tat\u0103l s\u0103 \u201etrimit\u0103\u201d Duhul Sf\u00e2nt asupra Darurilor oferite pentru a le transforma \u00een Trupul \u0219i S\u00e2ngele lui Hristos, este punctul culminant al Canonului Euharistic, at\u00e2t \u00een \u200b\u200briturile bizantine, c\u00e2t \u0219i \u00een Riturile galice.<\/span><\/p>\n

Exist\u0103 \u00een ritul Romei din secolul al V-lea \u0219i ocup\u0103 aceia\u0219i loc eminent, imediat dup\u0103 relatarea Cina cea de Tain\u0103 \u0219i cuvintele institu\u021biei. Cu toate acestea, formularea pe care o d\u0103 despre rolul Duhului Sf\u00e2nt \u00een acest mister, nu este neclar\u0103 \u0219i poate fi \u00een\u021beleas\u0103 ca sfin\u021birea credincio\u0219ilor care particip\u0103 la ridicarea Darurilor deja sfin\u021bite.<\/span><\/p>\n

Fr\u00e2ngerea p\u00e2inii<\/b><\/span><\/p>\n

Se face conform unui ritual complex. Dup\u0103 s\u0103rutul p\u0103cii, papa pune \u00een potir fragmentul de p\u00e2ine dedicat liturghiei anterioare, \u201efermentum\u201d care i-a fost adus la \u00eenceputul masei, apoi taie o p\u00e2ine pentru ofrand\u0103, dintre care unul dintre fragmente va r\u0103m\u00e2ne pe altar ca \u201eferment\u201d consacrat pentru urm\u0103toarea liturghie \u0219i pentru liturgiile s\u0103rb\u0103torite de preo\u021bii trimi\u0219i \u00een parohii. <\/span><\/p>\n

Acest tip de permanen\u021b\u0103 trebuie s\u0103 arate foarte clar c\u0103 este una \u0219i aceea\u0219i Liturghie care se perpetueaz\u0103 prin timp \u0219i spa\u021biu.<\/span><\/p>\n

Tot clerul \u0219i papa \u00eensu\u0219i prin diaconii s\u0103i, particip\u0103 apoi la fr\u00e2ngerea p\u00e2inii, apoi patena care con\u021bine fr\u00e2nturile este a\u0219ezat\u0103 pe altar. (De la sf\u00e2r\u0219itul secolului al VII-lea, \u00eempreun\u0103 cu Papa Sergius, aceast\u0103 ceremonie este realizat\u0103 cu c\u00e2ntecul Agnus Dei, al c\u0103rui text a venit din est).<\/span><\/p>\n

Tat\u0103l Nostru<\/b><\/span><\/p>\n

Rug\u0103ciunea Domnului este recitat\u0103 dup\u0103 frac\u021bie. P\u00e2n\u0103 mai t\u00e2rziu, Sf\u00e2ntul Grigorie \u00eel va muta \u00eenainte de Frac\u021bia p\u00e2inii, probabil de dragul de a introduce, printre rug\u0103ciunile Anaforei compuse de Biseric\u0103, rug\u0103ciunea de duminic\u0103 compus\u0103 de Domnul \u00censu\u0219i. <\/span><\/p>\n

\u0218i din aceast\u0103 deplasare a Paterului, rezult\u0103 \u0219i ast\u0103zi \u00een masa roman\u0103, un hiatus plin de rug\u0103ciuni pe care preotul le recit\u0103 \u201e\u00een particular\u201d, deoarece c\u0103r\u021bile nu prev\u0103d nicio rug\u0103ciune cu voce tare, preg\u0103titoare imediat pentru comuniune.<\/span><\/p>\n

Imp\u0103rta\u0219ania<\/b><\/span><\/p>\n

1 \u00b0 – \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219irea papei – Diaconii prezint\u0103 potirul \u0219i patena papei care a r\u0103mas pe tronul s\u0103u. El ia un fragment de p\u00e2ine, deta\u0219eaz\u0103 o bucat\u0103 pe care o pune \u00een potir \u201e\u201e comixare \u201d), apoi consum\u0103 restul fragmentului \u0219i bea din potirul prezentat de arhidiacon.<\/span><\/p>\n

2 \u00b0 – \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219irea clerului – Papa pune \u00een m\u00e2inile episcopilor, preo\u021bilor \u0219i diaconilor un fragment de p\u00e2ine \u0219i fiecare bea din potirul papei.<\/span><\/p>\n

3 \u00b0 – \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219irea credincio\u0219ilor – Clerul distribuie credincio\u0219ilor Euharistia sub felul de p\u00e2ine \u0219i \u00eei face s\u0103 bea din potirul care le este rezervat, dup\u0103 ce vinul r\u0103mas \u00een potirul papei a fost turnat \u00een vaze care con\u021bine vinul consacrat pentru comuniune \u0219i c\u0103 ritul de comisare a fost repetat pe toate potirele secundare. \u201eAstfel, este exprimat\u0103 ideea c\u0103, de\u0219i nu to\u021bi se apropie cu buzele lor de acela\u0219i vas, to\u021bi, \u00eens\u0103, beau aceea\u0219i b\u0103utur\u0103 spiritual\u0103\u201d.<\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 descriere arat\u0103 c\u0103 ceea ce va face Biserica Roman\u0103 din secolul al XI-lea, dup\u0103 reforma lui Grigore al VII-lea, nu va mai avea nicio leg\u0103tur\u0103 cu Fr\u00e2ngerea p\u00e2inii \u0219i Comuniunea vremii prin care trecem \u0219i care are \u00eenc\u0103 un caracter comunitar \u0219i sacramental foarte puternic: cel al comuniunii sub cele dou\u0103 specii.<\/span><\/p>\n

Post-Imp\u0103rta\u0219ania<\/b><\/span><\/p>\n

Este a treia dintre rug\u0103ciunile colective la care Papa invit\u0103 asisten\u021b\u0103 la mul\u021bumire.<\/span><\/p>\n

Trimirerea credincio\u0219ilor<\/b><\/span><\/p>\n

Diaconul proclam\u0103: \u201eIte missa est\u201d, iar procesiunea clerului este reformat\u0103 spre ie\u0219ire, \u00een timp ce papa binecuv\u00e2nteaz\u0103 publicul \u00een drumul s\u0103u.<\/span><\/p>\n

Slujbe parohale<\/b><\/span><\/p>\n

Suntem redu\u0219i la ipoteze pentru a cunoa\u0219te desf\u0103\u0219urarea lor \u0219i s\u0103 presupunem c\u0103 \u00een cadrul relativ restr\u00e2ns al ora\u0219ului Roma \u0219i al Africii de Nord, acesta era analog cu cel al slujbelor na\u021bionale, dar cu mai pu\u021bin\u0103 pomp\u0103 \u0219i solemnitate. )<\/span><\/p>\n

ALEXANDRIA<\/b><\/span><\/span><\/p>\n

Alexandria \u0219i Egiptul de jos reprezint\u0103 un alt centru dintre marile centre timpurii ale cre\u0219tinismului care au oferit surse polifacetice pentru \u00een\u021belegerea liturghiei, dar rareori sub form\u0103 de texte liturgice. Doi teologi cre\u0219tini timpurii, Clement al Alexandriei (c. 150\u2013215) \u0219i Origen (c. 185\u2013254), ambii se refer\u0103 la practicile liturgice \u0219i dezv\u0103luie o fascina\u021bie cu semnifica\u021bii simbolice, \u00een special \u00een textele poetice ale imnurilor lui Clement. <\/span><\/p>\n

Controversele trinitice \u0219i hristologice care au rupt \u021bes\u0103tura cre\u0219tinismului copt \u00een aceste secole timpurii au contribuit, de asemenea, la descrieri sau l\u0103muriri ale liturghiei, \u00een special \u00een scrierile lui Athanasius, uneori episcop al Alexandriei (c. 296-373), ale c\u0103ror scrisori festale ajut\u0103 \u00een\u021belegerea noastr\u0103 a dezvolt\u0103rii Postului \u0219i a Pa\u0219telui \u00een Egipt \u0219i \u00een alte p\u0103r\u021bi. <\/span><\/p>\n

Epifaniu, episcop de Salamina \u00een Cipru (367\u2013403), contribuie la \u00een\u021belegerea noastr\u0103 despre originile Epifaniei \u0219i Cr\u0103ciunului din Egipt \u00een al IV-lea. Dintre scriitorii monahali egipteni, \u00een special Pachomius (c. 290-346) \u0219i Cassian (c. 360-435), avem descrieri ale rug\u0103ciunii monahale zilnice care contribuie la \u00een\u021belegerile noastre ulterioare despre cum a crescut rug\u0103ciunea ne-euharistic\u0103. <\/span><\/p>\n

Printre textele liturgice din Egipt se num\u0103r\u0103 Canoanele lui Hippolit (datarea disputat\u0103, dar poate \u00eenc\u0103 de la mijlocul secolului al IV-lea), o colec\u021bie de direc\u021bii liturgice cu r\u0103d\u0103cini clare \u00een tradi\u021bia apostolic\u0103 a Romei. Unul dintre cele mai importante documente este a\u0219a-numita sacramentar\u0103 (sau cartea de rug\u0103ciune) a lui Sarapion, un episcop din secolului al IV-lea din Thmuis (Egiptul de jos). <\/span><\/p>\n

Textele lui Sarapion includ rug\u0103ciuni euharistice \u0219i o serie de binecuv\u00e2nt\u0103ri. Biserica egiptean\u0103 timpurie a contribuit, de asemenea, cu trei rug\u0103ciuni euharistice fragmentare; prima este rug\u0103ciunea inclus\u0103 \u00een papirusul din Strasbourg 254 (sf\u00e2r\u0219itul secolului IV p\u00e2n\u0103 la \u00eenceputul secolului al V-lea), anafora relatat\u0103 de Sf\u00e2ntul Marcu (mijlocul secolului al V-lea) \u0219i, \u00een sf\u00e2r\u0219it, Liturghia Sf\u00e2ntului Vasile, posibil secolul al IV-lea, care ar putea fi indigen\u0103 la Egipt \u0219i \u00eemprumutat\u0103 de Vasile din Cappadocia, sau adus\u0103 \u00een Egipt chiar de Vasile. <\/span><\/p>\n

Practicile liturgice egiptene sau copte sunt fundamentale pentru dezvoltarea liturghiei Etiopiei, care p\u0103streaz\u0103 multe asem\u0103n\u0103ri \u00een riturile sale vechi de limb\u0103 Geezz\u0103<\/span><\/p>\n

SIRIA<\/b><\/span><\/span><\/p>\n

In Siria, de\u0219i exist\u0103 diferen\u021be \u00eentre partea de Vest \u0219i cea de Est, ea ne ofera unele dintre cele mai vechi r\u00e2nduieli liturgice sau c\u0103r\u021bi de instruc\u021biuni practice despre cum se face liturghia, care sunt paralele cu arborele genealogic al documentului roman, tradi\u021bia apostolic\u0103. Didache (secolul I sf\u00e2r\u0219it), Didascalia (c. 230), Constitu\u021biile apostolice (c. 380), Epitomul (secolul al V-lea) \u0219i Testamentum Domini (secolul al V-lea) sunt toate din tradi\u021bia cre\u0219tin\u0103 sirian\u0103 cu leg\u0103turi cu alte centre cre\u0219tine. <\/span><\/p>\n

Fiecare \u00ab\u00a0ordon\u00a0\u00bb ne transmite informa\u021bii valoroase despre modelele de rug\u0103ciune, ini\u021bierea, Euharistia, numirea conduc\u0103torilor comunit\u0103\u021bii \u0219i \u00eendatoririle lor \u0219i, eventual, dispunerea spa\u021biului liturgic \u0219i desf\u0103\u0219urarea anului liturgic. Synodiconul vest-sirian aferent (secolul al VII-lea) con\u021bine informa\u021bii suplimentare despre ciclul sanctuar. Din Siria de Est, Faptele lui Ioan (c. 200) \u0219i Faptele lui Toma (c. \u00cenceputul secului 3) ofer\u0103 dovezi ale diferitelor modele de botez \u0219i modele similare de s\u0103rb\u0103toare euharistic\u0103, la fel ca \u0219i Ordo-ul armenesc din secolul al V-lea, care p\u0103streaz\u0103 o mare parte din modelul liturgic est-sirian. <\/span><\/p>\n

Inceea ce privestE Biserica din Antiohia,<\/span> cea mai veche \u0219i cea mai clar\u0103 referin\u021b\u0103 la liturghie vine din Faptele Apostolilor, cartea care cronizeaz\u0103 \u00eenceputul \u0219i cre\u0219terea Bisericii timpurii. Biserica din Antiohia a fost prima Biseric\u0103 a neamului din afara Ierusalimului, \u00eenfiin\u021bat\u0103 aproximativ la 38 d.Hr., c\u00e2nd Barnaba a fost trimis s\u0103 predea acolo (Fapte 11:25). Faptele 13 descriu selec\u021bia lui Barnaba \u0219i a lui Pavel pentru prima c\u0103l\u0103torie misionar\u0103. Acest lucru ar fi avut loc aproximativ \u00een 46 d. H.<\/span><\/span><\/p>\n

Luca relateaz\u0103 c\u0103 chemarea lui Pavel \u0219i Barnaba a fost lucrarea Duhului Sf\u00e2nt \u0219i c\u0103 a avut loc \u00een timpul \u201eliturghiei\u201d. Textul scrie: \u201e\u00eentruc\u00e2t erau \u00een\u201e \u00ab leitourgounton \u00bb, (<\/span>Pe cand slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis: “Puneti-Mi deoparte pe Barnaba si pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.”<\/i><\/span><\/span> ), (Fapte 13: 2).<\/span><\/span><\/p>\n

Luca era medic \u0219i bine educat. El trebuie s\u0103 fi \u00een\u021beles ce a vrut s\u0103 spun\u0103 despre \u00eenchinare: \u0219i anume c\u0103 comunitatea era \u00eempreun\u0103 \u00een \u00eenchinare \u00een post si ragaciune, c\u00e2nd Duhul Sf\u00e2nt a vorbit. Deci \u00een anul 46 d. H., aceast\u0103 Biseric\u0103 timpurie se \u00eenchina \u00een mod liturgic folosind o form\u0103 cre\u0219tin\u0103 preluat\u0103 din Sinagog\u0103. \u0218i aceasta s-a \u00eent\u00e2mplat timp de \u0219aisprezece ani de la \u00eenvierea lui Isus Hristos.<\/span><\/span><\/p>\n

Continuitatea \u00eenchin\u0103rii dintre Vechiul \u0219i Noul Leg\u0103m\u00e2nt este foarte evident\u0103.<\/span><\/span><\/p>\n

Din aceste \u00eemprejurimi ale Antiohiei din Vestul Siriei, ne provin o serie de scrieri episcopale care includ descrieri sau explica\u021bii liturgice ample. Scrierile lui Ioan Gur\u0103 de Aur (c. 347 – 407) con\u021bin informa\u021bii despre ini\u021biere (inclusiv catehumenatul), Euharistie \u0219i hirotonie. Teodorul mopsuestiei (c. 350\u2013428) scrie de asemenea despre Botez, Euharistie \u0219i catehumenat. Scrisorile \u0219i predicile lu<\/span>i <\/span><\/span><\/span>Sever al Antiohiei<\/span><\/span><\/span><\/em> (<\/span><\/span><\/span>episcop \u00eentre 512 \u0219i 518) p\u0103streaz\u0103 informa\u021bii despre cultul martirilor, anul liturgic \u0219i semnifica\u021bia Postului. Dou\u0103 liturghii euharistice, Anafora celor Doisprezece Apostoli \u0219i Liturghia lui Ioan Gur\u0103 de Aur, ambele au r\u0103d\u0103cini \u00een acest domeniu.<\/span><\/p>\n

\u00cen cele din urm\u0103, martirologia sirian\u0103 din 411 ofer\u0103 un calendar liturgic paralel filocalianului Romei \u0219i ajut\u0103 la organizarea diferitelor predici predicate \u00een cadrul s\u0103rb\u0103torilor martirilor. Din Siria de Est, scrierile despre afra\u021bi (\u00eenceputul secolului IV) \u0219i efrem (c. 306\u201373) dezv\u0103luie adesea \u00een form\u0103 poetic\u0103 multe dintre imaginile importante care stau la baza \u00een\u021belegerii cre\u0219tine siriene a sensului ini\u021bierii \u0219i a Euharistiei (precum \u0219i a peniten\u021bei, ungerea bolnavilor \u0219i conducerea \u00een biserici). <\/span><\/p>\n

Anafora (rug\u0103ciunea euharistic\u0103) a lui Addai \u0219i Mari, dat\u00e2nd poate din secolul al III-lea, reflect\u0103 unele dintre diferen\u021bele cheie ale bisericii est-siriene. Scrierile ulterioare, cum ar fi anonimul Liber Graduum (sf\u00e2r\u0219itul secolului IV) \u0219i Omiliile liturgice din Narsai (d. C. 503) trateaz\u0103 interpret\u0103rile sensului pentru Botez \u0219i Euharistie. Sogitha din secolul al VI-lea pe Templul Edessei con\u021bine o discu\u021bie valoroas\u0103 despre sensul spa\u021biului liturgic \u00een raport cu ac\u021biunea liturgic\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, unele consilii locale de Est con\u021bin legisla\u021bie cu privire la diverse aspecte ale liturghiei, \u00een special Sinodul din Laodicea (c. 370) \u0219i Canoanele atribuite lui Maruta din Maipherqat (secolul al VII-lea).<\/span><\/p>\n

CONSTANTINOPOL <\/b><\/span><\/span><\/p>\n

Ora\u0219ul imperial al const\u0103n\u021benilor a fost un juc\u0103tor t\u00e2rziu, dar important \u00een dezvoltarea liturgiilor biserice\u0219ti timpurii. \u00cencep\u00e2nd cu secolul al IV-lea, odat\u0103 cu mutarea \u00eemp\u0103ratului Constantin \u00een ora\u0219, Constantinopol a devenit beneficiarul unui proiect de construc\u021bie imperial\u0103 major\u0103 (\u00eencep\u00e2nd cu 328), care a schimbat peisajul ora\u0219ului pentru a se potrivi nevoilor liturgiilor \u0219i procesiunilor cre\u0219tine.<\/span><\/p>\n

Marea Biseric\u0103, sau Hagia Sophia, dedicat\u0103 pentru prima dat\u0103 \u00een 360, a fost inima sistemului liturgiei sta\u021bionale \u0219i a r\u0103mas a\u0219a prin proiectele de reconstruc\u021bie ale \u00eemp\u0103ratului Justinian (527\u201365), care a continuat s\u0103 dezvolte \u201etopografia cre\u0219tin\u0103\u201d a ora\u0219ului. <\/span><\/p>\n

Sursele scrise care ne spun cum au fost utilizate aceste spa\u021bii sunt \u00een primul r\u00e2nd cele ale doi episcopi; Gregoria Nazianzul (episcop din 379\u201381), Ioan Gur\u0103 de aur (episcop din 398\u2013403); doi istorici ai bisericii din secolul al V-lea, Socrate \u0219i Sozomen; istoric bisericesc din secolul al VI-lea, Teodor-Lector; Chronicon Paschale din secolul al VII-lea, care face referire la o serie de procesiuni liturgice \u0219i liturgii \u00eentre 330 \u0219i 533; cronicarul bizantin Teofan Confesor (752\u20131818); \u0219i un num\u0103r de surse din secolele al X-lea \u0219i al XI-lea, care atest\u0103 continuitatea liturghiei sta\u021bionale a Constantinopolului. <\/span><\/p>\n

\u00cen cadrul tiparului unic al liturghiei din acest ora\u0219, sursele men\u021bionate mai sus ofer\u0103 o afi\u0219are bogat\u0103 de c\u00e2nt\u0103ri, practici religioase populare, liturghii euharistice, cultul sfin\u021bilor, slujba zilnic\u0103 \u0219i desf\u0103\u0219urarea anului conform liturghiei bizantine. Un text liturgic remarcabil care \u00ee\u0219i are originea \u00een liturgia sta\u021bional\u0103 constantinopolitan\u0103 este trisagionul, un c\u00e2nt originar din secolul al V-lea \u0219i care se r\u0103sp\u00e2nde\u0219te de aici \u00een multe alte liturghii cre\u0219tine.<\/span><\/p>\n

Ca \u0219i \u00een Occident, \u00eemp\u0103ratul a vrut s\u0103 foloseasc\u0103 unitatea Bisericii pentru a-\u0219i consolida imperiul: a profitat de lupta \u00eempotriva ereziilor pentru a elimina diferen\u021bele de rituri \u0219i obiceiuri. Astfel, de exemplu, ritul sirian \u00een vigoare \u00een partea extrem\u0103 a Orientului Cre\u0219tin, ritul copt \u00een vigoare din Alexandria (diferit de cel al Asiei Mici \u0219i Ierusalimului) sunt eliminate din ele – la fel: unii cad \u00een erezia Nestorius \u0219i se separ\u0103 de Biseric\u0103, al\u021bii r\u0103m\u00e2n \u00een erezia monofizit\u0103 , formeaz\u0103 \u201eBiserica copt\u0103\u201d \u0219i, de asemenea, p\u0103r\u0103sesc Biserica catolic\u0103 universal\u0103.<\/span><\/p>\n

Spre sf\u00e2r\u0219itul secolului al V-lea, \u00een ceea ce a devenit Biserica oficial\u0103 a Imperiului Bizantin, doar ritul reconstruit \u00een capitala sa, Constantinopol, mai exista. Punctul culminant al acestei centraliz\u0103ri, care \u00eencepe de la Theodosius 1 \u0219i Theodosius II, se manifest\u0103 sub Iustinian. Istoria Bizan\u021bului este \u00een general slab cunoscut\u0103 \u0219i trebuie amintit faptul c\u0103 Justinian, un mare \u00eemp\u0103rat a reconstruit unitatea lumii mediteraneene \u00eentr-o unitate care a fost men\u021binut\u0103 de c\u00e2teva decenii. El a cucerit Africa de Nord, Italia \u0219i Spania, o parte din Germania, Egipt, Siria etc. Imperiul Bizantin devine din nou un imperiu \u201emondial\u201d care ocup\u0103 tot perimetrul Mediteranei.<\/span><\/p>\n

Justinian are mari ambi\u021bii \u00een domeniul religios \u0219i face ca cele dou\u0103 Biserici s\u0103 beneficieze de ele. El este cel care codific\u0103 (codul justinian) a c\u0103rui utilizare nu este numai ecleziastic\u0103, ci \u0219i laic\u0103, \u0219i f\u0103r\u0103 el probabil nu am avea \u201elegea roman\u0103\u201d a\u0219a cum este predat\u0103 \u00een facult\u0103\u021bile noastre. \u00cen acela\u0219i timp \u00een care a colectat \u0219i codificat \u00een scris ceea ce era cel mai adesea drepturile utilizatorilor, a insistat \u00een decretele sale privind unitatea ritului \u0219i disciplina Bisericii. <\/span><\/p>\n

Ca simbol al acestei unit\u0103\u021bi a construit \u00een centrul Constantinopolului faimoasa Catedral\u0103 a Sfintei Sofie (Sf\u00e2nta \u00cen\u021belepciune), unul dintre cele mai frumoase monumente cre\u0219tine din lume \u00een care 4.000 de muncitori lucreaz\u0103 timp de 4 ani cu diverse materiale aduse din toate regiunile acestei imens imperiu. Cupola se pr\u0103bu\u0219e\u0219te dup\u0103 10 ani, dar, reconstruit\u0103 nu f\u0103r\u0103 dificult\u0103\u021bi, r\u0103m\u00e2ne intact\u0103 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. \u00cen aceast\u0103 catedral\u0103 Sf\u00e2nta Sofie se va dezvolta o liturghie cu o mare splendoare.<\/span><\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r, din Orientul Cre\u0219tin s-a n\u0103scut, \u201eSplendorea\u201d \u00een slujba divin\u0103. Se trage de la concep\u021bia c\u0103, \u00een via\u021ba de zi cu zi, trebuie s\u0103 c\u0103ut\u0103m dezbr\u0103carea \u0219i simplitatea \u0219i c\u0103, pe de alt\u0103 parte, nu exist\u0103 nimic somptuos pentru a-L lauda pe Dumnezeu. Aceast\u0103 atitudine a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi \u00een regiunile \u201eestice\u201d, at\u00e2t \u00een \u200b\u200bSiria, c\u00e2t \u0219i \u00een Rusia \u0219i Grecia, printre altele. <\/span><\/p>\n

Astfel, nu cu mult timp \u00een urm\u0103, \u021b\u0103ranii greci dintr-un sat foarte s\u0103rac pierdut \u00een mun\u021bi, au fost sf\u0103tui\u021bi, pentru a-\u0219i \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi confortul \u0219i nivelul de trai, s\u0103 v\u00e2nd\u0103 altarul \u00een aur solid din Biserica lor pe care l-au construit spre slava lui Dumnezeu prin priv\u0103ri voluntare. Au preferat \u00een unanimitate s\u0103-\u0219i p\u0103streze splendidul altar \u0219i s\u0103 continue s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een s\u0103r\u0103cie. \u00cen acest sens, trebuie men\u021bionat c\u0103, \u00een ciuda anumitor deficien\u021be, clericii din Orient nu au cedat niciodat\u0103 tenta\u021biei de a deveni o for\u021b\u0103 feudal\u0103. At\u00e2t clericii inferiori, c\u00e2t \u0219i episcopii tr\u0103iau, \u00een general, \u00een s\u0103r\u0103cie deoarece toat\u0103 averea Bisericii a mers la construc\u021bia \u0219i \u00eenfrumuse\u021barea monumentelor, la splendoarea liturghiei. Acest fapt poate fi v\u0103zut \u0219i ast\u0103zi.<\/span><\/p>\n

Sub Iustinian, clerul Sfintei Sophie a cuprins 80 de preo\u021bi, 100 de diaconi, 50 de portari, cam at\u00e2tia sub-diaconi, sute de cititori \u0219i 27 de \u201ec\u00e2nt\u0103re\u021bi\u201d. Aceast\u0103 dezvoltare a splendoarei liturgice a existat \u0219i \u00een diferite grade \u00een bisericile mai modeste.<\/span><\/p>\n

Din acest moment exist\u0103 o unificare general\u0103 a liturghiei, \u00eentr-o form\u0103 care deja seam\u0103n\u0103 foarte mult cu cea care ar trebui s\u0103 fie \u00een vigoare \u00een Biserica r\u0103s\u0103ritean\u0103.<\/span><\/p>\n

Ritul divin este deja format aproape definitiv sub Justinian care, prin decret, face obligatoriu slujbele de dimineata (orthos) \u0219i seara (esperinos) revenind \u00een mod con\u0219tient la marile rug\u0103ciuni ebraice ale dimine\u021bii \u0219i seara. Apoi sunt introduse \u201eorele\u201d care nu sunt obligatorii in Orient \u0219i putem observa din acest moment o regul\u0103 care diferen\u021biaz\u0103 Estul de Vest. <\/span><\/p>\n

LITURGIA EUHARISTIC\u0102 \u00ceN BIZANCE DIN SECOLUL IV PANA-N SECOLUL VI<\/span><\/p>\n

Se prezint\u0103 o dificultate: nu avem, pentru aceast\u0103 perioad\u0103, nici o carte liturgic\u0103 complet\u0103. Numai predicile \u0219i coresponden\u021ba dintre P\u0103rin\u021bi sunt p\u0103strate pentru noi. Aceste ultime c\u0103r\u021bi au fost publicate \u00eentr-un mod modest, f\u0103r\u0103 ilumin\u0103ri \u0219i, astfel, criza iconoclasmului le-a cru\u021bat \u00een timp ce cele destinate s\u0103rb\u0103torii, bogat decorate, au fost consumate de focurile iconoclasmului. A\u0219a \u00eenc\u00e2t, pentru a ne face o idee – chiar aproximativ\u0103 – a con\u021binutului \u0219i a cursului oficiilor din aceast\u0103 perioad\u0103, ne putem referi doar la m\u0103rturii tr\u0103ite, dintre care cele mai interesante se reg\u0103sesc \u00een scrierile Sfin\u021bilor Chiril al Ierusalimului \u0219i ale lui Ioan Gur\u0103 de Aur .<\/span><\/p>\n

Chiril al Ierusalimului, \u00een catehezele sale, descrie \u00een jurul anului 347, cu o anumit\u0103 precizie, a 2-a parte a liturghiei, LITURGIA CREDIN\u021aELOR.<\/span><\/p>\n

El \u00eencepe cu DIALOGUL \u00een care omite prima faz\u0103, care apare \u00een toate celelalte liturgii de tip bizantin sau galican: \u201eFie ca harul Domnului nostru …\u201d. El spune: “Celebrant: Inimi puternice! – Oameni: \u00cel avem pe Domnul! – Celebrant: Mul\u021bumim Domnului! – Oameni: El este demn \u0219i drept …” Aceast\u0103 formul\u0103 de dialog este, prin urmare, foarte veche Sf\u00e2ntul Chiril descrie un rit \u00een secolul al IV-lea. El continu\u0103: \u201eBiserica enumer\u0103 binecuv\u00e2nt\u0103rile lui Dumnezeu\u201d. Apoi, ca \u00een toate testele de introducere, discursul duce la laude \u00eengere\u0219ti, SANCUTUL. El spune: \u201eNe apropiem de heruvimi \u0219i cu ace\u0219ti heruvimi c\u00e2nt\u0103m:\u201e Sf\u00e2nt! Sf\u00e2nt! Sf\u00e2nt! … “Apoi dezvolt\u0103 un luciu care, cu excep\u021bia c\u00e2torva cuvinte, este acela\u0219i cu cel al riturilor occidentale studiate mai sus. <\/span><\/p>\n

Sf\u00e2ntul Chiril precizeaz\u0103 c\u0103 Sanctus a fost c\u00e2ntat de to\u021bi \u0219i nu spus de celebrant a\u0219a cum credeau unii liturgi\u0219ti ai secolului 19. A doua parte a Sanctusului: \u201eFericit este El …\u201d, trece de la Vechi la Noul Testament \u0219i, de acolo, mul\u021bumirea este adresat\u0103 lui Dumnezeu Tat\u0103l pentru \u00centruparea \u0219i Jertfa Fiului. Aceast\u0103 rug\u0103ciune duce treptat la descrierea CINA SF\u00c2NTA.<\/span><\/p>\n

El continu\u0103 apoi la INVOCA\u021aIA SF\u00c2NTULUI SPIRIT. Este prima formulare absolut precis\u0103 a unei rug\u0103ciuni adresate Tat\u0103lui dup\u0103 cuvintele Institu\u021biei: \u201eDa, o spunem, o facem pentru c\u0103 El ne-a poruncit s\u0103 o facem \u00een memoria sa; Dumnezeul Prieten al oamenilor pentru a ne trimite Duhul Sf\u00e2nt, Cel care a vorbit prin Lege \u0219i Profe\u021bii \u00een Vechiul Testament \u0219i Cel care a cobor\u00e2t peste Isus Hristos sub form\u0103 de porumbel \u0219i Cel care \u00een ziua Cinzecimii, s-a pogor\u00e2t peste apostoli sub form\u0103 de limbi de foc aici, \u00een Ierusalim \u0219i poate s\u0103 coboare \u0219i peste aceste daruri oferite pentru a face din aceast\u0103 p\u00e2ine Trupul lui Hristos \u0219i din acest vin S\u00e2ngele lui Hristos “.<\/span><\/p>\n

Este apoi descrierea rug\u0103ciunii de MIJLOCIRE: “Enumer\u0103m, spune el, sfin\u021bii; cerem pace pentru lume, pentru Biseric\u0103, pentru suverani …”. Locul acestei rug\u0103ciuni imediat dup\u0103 Epiclesis, a r\u0103mas caracteristic pentru toate liturgiile orientale. Imediat dup\u0103 urmeaz\u0103 rug\u0103ciunea \u201edat\u0103 de Domnul nostru discipolilor\u201d, TAT\u0102LUL NOSTRU care este recitat sau poate c\u00e2ntat de celebrant cu to\u021bi. \u0218i se proclam\u0103 \u201eLucrurile sfinte sunt pentru Sfin\u021bi!\u201d, \u0218i to\u021bi r\u0103spund: \u201eDoar unul este Sf\u00e2nt …\u201d.<\/span><\/p>\n

Descrierea dat\u0103 de Chiril din Ierusalim a COMUNIT\u0102\u021aII este aproape identic\u0103 cu cea a lui Germain din Paris. \u00cen timpul acestei comuniuni, c\u00e2nt\u0103m: \u201eGust\u0103 \u0219i vezi c\u00e2t de dulce este Domnul …\u201d. S\u0103 remarc\u0103m aici c\u0103 ulterior a\u0219a-numitele liturgii ale Sf\u00e2ntului Vasile \u0219i Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur, au \u00eenlocuit aceast\u0103 melodie – au r\u0103mas \u00een ritul Gauliei – prin: \u201ePrime\u0219te Trupul lui Hristos …\u201d, p\u0103str\u00e2ndu-l doar pentru liturgiile Preanctificate. <\/span><\/p>\n

Remarc\u0103m c\u0103 \u00een primele secole, \u00een toate Bisericile, at\u00e2t orientale c\u00e2t \u0219i occidentale, \u00eempartasania era dat\u0103 \u00een at\u00e2t laicilor, c\u00e2t \u0219i clericilor. Se primea p\u00e2inea \u00een m\u00e2na dreapt\u0103 a\u0219ezat\u0103 pe st\u00e2nga, apoi se bea din potir. Aceast\u0103 utilizare a sf\u00e2r\u0219it schimb\u00e2ndu-se (poate din motive practice: \u00een Orient, p\u00e2inea este \u00eenmuiat\u0103 \u00een potir \u0219i \u00eempartasania se face cu ambele simultan; la Roma \u00eempartasania credincio\u0219ilor cu s\u00e2ngele a fost suprimat\u0103) incep\u00e2nd cu Grigore al VII-lea. <\/span><\/p>\n

Ioan Gur\u0103 de Aur<\/span><\/span> nu d\u0103 o form\u0103 a liturghiei, dar \u00een predicile \u0219i scrierile sale pedagogice, el ofer\u0103 descrieri ale s\u0103rb\u0103torilor liturgice. Reunind scrierile sale, Brightman, un liturgist englez al secolului XX, a \u00eencercat s\u0103 reconstruiasc\u0103 cursul liturghiei bizantine din acea vreme. Liturghia Catehumenilor, aceast\u0103 prim\u0103 parte a ritului despre care Cyril nu vorbe\u0219te \u00een catehezele sale, \u00eencepe cu INTRAREA celebrantului care merge pe scaunul s\u0103u \u0219i spune: \u201ePace pentru to\u021bi!\u201d. Oamenii r\u0103spund: \u201e\u0218i duhului t\u0103u!\u201d (Re\u021bine\u021bi c\u0103 actuala liturghie bizantin\u0103 \u00eencepe cu o Mare Litanie, acest prim salut al celebrantului ap\u0103r\u00e2nd abia mai t\u00e2rziu). <\/span><\/p>\n

Atunci cel care va c\u00e2nta PROFETIA anun\u021b\u0103: \u201eA\u0219a vorbe\u0219te Domnul!\u201d. Nu \u0219tim dac\u0103 aceast\u0103 prim\u0103 lectur\u0103 este urmat\u0103 de una treptat\u0103, descrierea trece acest punct \u00een t\u0103cere. Apoi EPISTOLA \u00eencepe cu introducerea: \u201eA ap\u0103rut harul Domnului\u201d. Dup\u0103 citirea Epistolei vine un CANTEC improvizat de c\u0103tre personajul precursor, carismatic, \u0219i terminat de un ALL\u00c9LUIA. Aceast\u0103 melodie este urmat\u0103 de o EVANGHELIE, al c\u0103rui ritual este \u00eencadrat. \u00cenainte de a \u00eencepe HOMILIA, predicatorul se adreseaz\u0103 adun\u0103rii: “Pace s\u0103 fie cu tine mereu!” \u0219i to\u021bi confirm\u0103: \u0219i cu spiritul t\u0103u “, un scurt dialog care intervine de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd celebrantul sau un co-celebrant introduce o mul\u021bumire. Spre deosebire de folosirea curent\u0103 din Roma, unde preo\u021bilor le era interzis s\u0103 predice, la Constantinopol predicarera era o obliga\u021bie pentru preo\u021bi. <\/span><\/p>\n

Liturghia catehumenilor se \u00eencheie cu o rug\u0103ciune \u00een form\u0103 LITANIC\u0102 pentru catehumenii prosternati, dup\u0103 care diaconul proclam\u0103: \u201eRidica\u021bi-v\u0103, catehumeni, ruga\u021bi-v\u0103 Domnului s\u0103 v\u0103 trimit\u0103 \u00cengerul p\u0103cii “. Catehumenii se retrag. Acesta este RETURNAREA CAT\u00c9-CHUM\u00c8NES.<\/span><\/p>\n

Litania celor Credincio\u0219i \u00eencepe cu LITANIA MARE: ne rug\u0103m pentru univers, pentru Biseric\u0103, pentru \u00eemp\u0103ra\u021bi, pentru bolnavi \u0219i mai ales pentru pace. “Poporul \u0219i copiii c\u00e2nt\u0103 :\u201e Kyrie eleison “. Apoi, ca \u0219i \u00een celelalte liturghii ale vremii, are loc C\u0102UTAREA PACII. Ioan Gur\u0103 de Aur descrie:” Cel care vrea s\u0103-\u0219i aduc\u0103 darurile, s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze pe fratele s\u0103u \u201e\u0219i \u2013 practic\u0103 disp\u0103rut\u0103 -\u201e L\u0103sa\u021bi pe cei care nu se pot ruga, l\u0103sa\u021bi-i s\u0103 ias\u0103 \u201d. Aceasta este, \u00een mod evident, cerin\u021ba unei anumite seninit\u0103\u021bi, o capacitate de ascultare con\u0219tient\u0103. Mai observam de asemenea: \u201eFace\u021bi Cuno\u0219tin\u021b\u0103\u201d, pentru ca s\u0103 membrii comunit\u0103\u021bii s\u0103 se cunoasc\u0103 unii cu al\u021bii.<\/span><\/p>\n

\u00cen descrierile sale, Ioan Gur\u0103 de Aur nu men\u021bioneaz\u0103 Marea Intrare \u0219i merge direct la apelul diaconal: “Ridic\u0103-te! S\u0103 fim aten\u021bi!”. Setul de rug\u0103ciuni mari care urmeaz\u0103, ANAPHORUS, a r\u0103mas a\u0219a cum este p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Trebuie men\u021bionat c\u0103 Ioan Gur\u0103 de Aur nu spune nimic despre rug\u0103ciunea care duce la relatarea Cinei cea de Tain\u0103 sau a cuvintelor Institu\u021biei, aceast\u0103 parte fiind probabil cunoscut\u0103 de to\u021bi. Pe de alt\u0103 parte, el ofer\u0103 urm\u0103toarea descriere a Epiclezei: preotul st\u0103 \u00een fa\u021ba sanctuarului, a altarului. El ridic\u0103 m\u00e2inile spre cer, chem\u00e2nd Duhul Sf\u00e2nt s\u0103 vin\u0103 \u0219i s\u0103 ating\u0103 Darurile oferite, astfel \u00eenc\u00e2t harul cobor\u00e2t pe ofrande s\u0103 spele sufletele tuturor celor care particip\u0103 \u0219i s\u0103 se arate mai frumo\u0219i dec\u00e2t banii purifica\u021bi de foc . \u0218i preotul face semnul crucii peste Daruri “. <\/span><\/p>\n

Ioan Gur\u0103 de Aur nu mai spune. Cuvintele pe care le pronun\u021b\u0103 preotul sunt probabil improvizate sau prea sacre pentru a fi scrise. Epicleza se \u00eencheie cu o DOXOLOGIE MARE comun\u0103, \u00een plus, la toate riturile. Triplul Amen a credincio\u0219ilor nu este men\u021bionat, \u00een timp ce se afl\u0103 \u00een diverse documente referitoare la ritul Galiei, precum \u0219i \u00een redactarea final\u0103 a liturgiilor ulterioare, dup\u0103 Sf\u00e2ntul Vasile \u0219i Sf\u00e2ntul Ioan \u00cen ceea ce prive\u0219te apelul: \u201eLucrurile sfinte pentru sfin\u021bi\u201d urmate de r\u0103spunsul \u201eNumai unul este Sf\u00e2nt …\u201d, Sf\u00e2ntul Chiril \u0219i Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur sunt de acord \u00een descrierea lor.<\/span><\/p>\n

Ioan Gur\u0103 de Aur nu ofer\u0103 o descriere a gesturilor \u0219i a cuvintelor care \u00eenconjoar\u0103 comuniunea. Prin urmare, dac\u0103 dorim s\u0103 g\u0103sim cele mai vechi obiceiuri ale comuniunii credincio\u0219ilor, trebuie s\u0103 ne referim la Chiril al Alexandriei \u0219i la Germain din Paris<\/span><\/p>\n

AFRICA DE NORD<\/b><\/span><\/span><\/p>\n

Biserica nord-african\u0103 a fost crucial\u0103 pentru dezvoltarea teologiei \u0219i liturgiilor limbii latine din cauza mai multor scriitori extrem de influen\u021bi. Tertulian (cre\u0219tin din c. 195-230) ne ofer\u0103 cea mai veche descriere a Botezului legat de Pa\u0219te \u0219i a unor elemente ale Botezului (De Baptismo), precum \u0219i reflectarea asupra Euharistiei, a agapei, a rug\u0103ciunilor de sear\u0103 \u0219i a altor rug\u0103ciuni zilnice. <\/span><\/p>\n

Ciprian, episcopul Cartaginei din 248 p\u00e2n\u0103 \u00een 258, a scris pe larg despre conducerea \u00een cadrul Bisericii, \u00een special rolurile presbiterilor \u0219i episcopilor, cerin\u021bele pentru un botez eficace, Euharistia ca sacrificiu \u0219i pomenire \u0219i ceea ce ulterior s-ar numi \u201epublic\u201d sau peniten\u021ba \u201ecanonic\u0103\u201d, procesul prin care p\u0103c\u0103to\u0219ii (\u00een special aposta\u021bii \u00een vremuri de persecu\u021bie) trebuiau s\u0103 fie primi\u021bi din nou \u00een Biseric\u0103. Augustin, episcop de Hippo \u00een perioada 396 – 430, ne ofer\u0103 o colec\u021bie extins\u0103 de predici din care \u0219tim foarte multe despre catecumenatul, s\u0103rb\u0103torirea riturilor de ini\u021biere, anotimpurile anului, \u00eenfiin\u021barea Euharistiei, cultul martirilor \u0219i a \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rilor cre\u0219tine, precum \u0219i argumentele teologice actuale cu privire la peniten\u021b\u0103, ordine \u0219i botez. <\/span><\/p>\n

Informa\u021biile liturgice ob\u021binute sunt coroborate de mai multe sinoduri locale; Hippo (393) \u0219i Cartagine (397, 407 \u0219i 419), toate reflect\u00e2nd o tendin\u021b\u0103 \u00een cre\u0219tere c\u0103tre rug\u0103ciuni \u201eoficiale\u201d \u0219i colec\u021bii de rug\u0103ciuni pentru a compensa textele liturgice \u00een\u0219el\u0103toare sau, eventual, eretice. Din p\u0103cate, niciunul dintre aceste texte \u00een cauz\u0103 nu supravie\u021buie\u0219te. Pe l\u00e2ng\u0103 aceste scrieri, cealalt\u0103 \u201evoce\u201d important\u0103 pentru informa\u021biile liturgice este arheologia; exist\u0103 multe r\u0103m\u0103\u0219i\u021be de Biserici, botezuri, cimitire, inscrip\u021bii \u0219i mozaicuri. Toate acestea contribuie la o mai bun\u0103 \u00een\u021belegere a locului pentru Botez \u0219i Euharistie.<\/span><\/p>\n

ITALIA DE NORD<\/b><\/span><\/span><\/p>\n

C\u00e2\u021biva episcopi din nordul Italiei ofer\u0103 informa\u021bii despre practicile liturgice din secolul al IV-lea \u0219i al V-lea. Cel mai de seam\u0103 este Ambrozie, episcopul Milanului din 373\/374 p\u00e2n\u0103 \u00een 397. Ambrozie a scris pe larg despre Botez \u0219i Euharistie; catehezele sale mistice cunoscute sub numele de De Sacramentis dezv\u0103luie informa\u021bii nepre\u021buite despre modul \u00een care el \u0219i comunitatea sa au \u00een\u021beles ritualurile ini\u021bierii (ungere, botez, hrismare, sp\u0103lare de picioare \u0219i euharistie). <\/span><\/p>\n

Practicile dezv\u0103luie continuitate cu unele tradi\u021bii romane din secolele ulterioare \u0219i se leag\u0103 \u0219i de Est. Compozi\u021biile sale poetice p\u0103streaz\u0103 o teologie a liturghiei \u00een ceea ce prive\u0219te rug\u0103ciunea zilnic\u0103, Cr\u0103ciunul, Pa\u0219tele \u0219i alte ocazii. Continuarea unui catehumenat extins \u0219i elaborat \u0219i a riturilor de ini\u021biere sunt surprinse \u0219i \u00een scrierile altor episcopi mai pu\u021bin cunoscu\u021bi, cum ar fi Chromatius, episcop de Aquileia (c. 388\u2013407), Gaudentius, episcop de Brescia (c. 397), Zeno , episcop de Verona (362 – c. 375), Maximus, episcop de Torino (a murit c. 423) \u0219i Peter Hrisolog, episcop de Ravenna (c. 400\u201350). <\/span><\/p>\n

\u00cen plus, multe texte liturgice occidentale timpurii provin din nordul Italiei, incluz\u00e2nd Rotulus de la Ravenna (c. Sec. V-VII) \u0219i o serie de lec\u021bionare, c\u0103r\u021bi evanghelice sau liste de lecturi ale scripturilor pentru Euharistie, cum ar fi Lector de S\u00e9lestat, c. 700; Bobbio Missal, c. 6-a; \u0219i Cartea Evanghelic\u0103 a lui Vercelli, c. Secolele IV-VIII.<\/span><\/p>\n

SPANIA<\/b><\/span><\/span><\/p>\n

Primele m\u0103rturii liturgice ale Spaniei nu sunt la fel de vaste ca \u0219i alte centre geografice. \u00cen afar\u0103 de un anumit num\u0103r de sinoduri locale preocupate de \u00eenmorm\u00e2ntarea euharistic\u0103 \u021binut\u0103 la cimitir \u0219i \u00eenchinarea martirilor. Numai cu ajutorul principalelor c\u0103r\u021bi liturgice spaniole, Liber mozarabicus sacramentorum \u0219i Liber ordinum, avem cuno\u0219tin\u021be profunde asupra ritului mozarab (materialele dateaz\u0103 din secolele V-X). Unul dintre primii mari poe\u021bi \u0219i autori de imnuri \u00een limba latin\u0103 a fost un spaniol, Pruden\u021biu (348 – c. 410), ale c\u0103rui texte care acoper\u0103 festivalurile \u0219i anotimpurile anului liturgic sunt \u00eenc\u0103 c\u00e2ntate \u0219i ast\u0103zi.<\/span><\/p>\n

Liturghia mozarab\u0103 este mo\u0219tenitoare direct\u0103 al liturghiei elve\u021biene \u0219i vizigotice, aceast\u0103 liturghie este influen\u021bat\u0103 at\u00e2t de cre\u0219tinismul r\u0103s\u0103ritean, c\u00e2t \u0219i de liturgia galican\u0103 \u0219i de liturgia roman\u0103. Totu\u0219i, ritul prezint\u0103 diferen\u021be notabile fa\u021b\u0103 de ritul roman. In timpul Liturghiei, sunt recitate nou\u0103 rug\u0103ciuni, trei pasaje din Evanghelii sunt citite \u0219i comuniunea se face \u00een mod sistematic sub cele dou\u0103 specii. C\u00e2ntecul liturgic este foarte specific. Liturghia \u0219i-a g\u0103sit forma final\u0103 prin ac\u021biunea lui Isidore din Sevilla, foarte influent\u0103 \u00een timpul Sinodului al 4-lea din Toledo.<\/span><\/p>\n

Liturghia mozarab\u0103 practicat\u0103 \u00een perioada islamic\u0103 este foarte apropiat\u0103 de cea fixat\u0103 de Isidore din Sevilla \u00een secolul al \u0219aptelea. \u00cen conformitate cu legea islamic\u0103, clerul a avut grij\u0103 special\u0103 pentru a se adresa adep\u021bilor lor. Biblia a fost tradus\u0103 \u00een arab\u0103 \u00een aceast\u0103 perioad\u0103. Ritul mozarab este mai lung dec\u00e2t ritul roman. Imaginile \u0219i ceremoniile ocup\u0103 un loc important, oferind ritului o frumuse\u021be care poate explica sprijinul pe care ritul l-a p\u0103strat chiar \u0219i dup\u0103 introducerea \u00een Peninsula Iberic\u0103 a ritului roman. Ritul mozarab con\u021bine multe imnuri. Este primul rit care a folosit cenu\u0219a din interiorul liturghiei \u0219i nu, ca \u00eenainte, doar pentru utiliz\u0103ri externe ceremoniilor.<\/span><\/p>\n

Liturghia mozarab\u0103 folose\u0219te pe scar\u0103 larg\u0103 r\u0103spunsurile \u00eentre preot \u0219i credincio\u0219i, inclusiv \u00een timpul Confiteorului (rug\u0103ciunea de peniten\u021b\u0103 a credincio\u0219ilor). Isidorul din Sevilla men\u021bioneaz\u0103 \u00een scrierile sale \u201ecele \u0219apte rug\u0103ciuni\u201d ale masei mozarabice. Acestea sunt \u0219apte mari texte variabile ale masei mozarabice care constituie rug\u0103ciunile esen\u021biale ale celebrantului pentru mas\u0103. Nu exist\u0103 o rug\u0103ciune euharistic\u0103 fix\u0103 \u200b\u200b\u00een aceast\u0103 liturghie, care s\u0103 ofere flexibilitate celebrantului. Anumite rug\u0103ciuni euharistice sunt adresate lui Hristos mai degrab\u0103 dec\u00e2t lui Dumnezeu Tat\u0103l, gazda este t\u0103iat\u0103 dup\u0103 consacrare \u00een nou\u0103 p\u0103r\u021bi, dintre care \u0219apte sunt aranjate transversal pe paten.<\/span><\/p>\n

Exemplu de liturghie mozarab\u0103 spaniol\u0103:<\/span><\/p>\n

Prefa\u021b\u0103 euharistic\u0103 pentru a doua duminic\u0103 a Postului; PL 85, 322 (trad. Orval)<\/span><\/p>\n

“Un orb poate ghida un alt orb?” “<\/span><\/p>\n

Este bine \u0219i bine s\u0103-\u021bi mul\u021bumim, Doamne, Preasfin\u021bit P\u0103rinte, Dumnezeu etern \u0219i atotputernic, prin Isus Hristos, Fiul t\u0103u, Domnul nostru … El a venit \u00een aceast\u0103 lume pentru judecat\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t orbii au v\u0103zut \u0219i cei care au v\u0103zut au fost orbi\u021bi (Ioan 9,39). <\/i><\/span><\/p>\n

Cei care s-au recunoscut \u00een \u00eentunericul gre\u0219elii au primit lumina etern\u0103 care i-a eliberat din \u00eentunericul gre\u0219elilor lor. Iar arogantul care pretindea c\u0103 are dreptatea \u00een sine se cufunda pe bun\u0103 dreptate \u00een \u00eentunericul lui. Pufni\u021bi de m\u00e2ndrie \u0219i siguri de dreptatea lor, nu au c\u0103utat un medic care s\u0103-i vindece. Ei ar fi putut avea acces la Tat\u0103l prin Isus care s-a declarat u\u0219a (Ioan 10,7), dar pentru c\u0103 au profitat \u00een mod insolent de meritele lor au r\u0103mas \u00een orbirea lor.<\/i><\/span><\/p>\n

Acesta este motivul pentru care venim cu smerenie la Tine, foarte sfinte P\u0103rinte, \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 presupunem meritele noastre, deschidem \u00eenaintea altarului t\u0103u propria noastr\u0103 ran\u0103. Admitem \u00eentunericul gre\u0219elilor noastre, descoperim faldurile con\u0219tiin\u021bei noastre. Ne rug\u0103m ca s\u0103 g\u0103sim un remediu pentru rana noastr\u0103, lumina etern\u0103 \u00een mijlocul \u00eentunericului, puritatea inocen\u021bei \u00een con\u0219tiin\u021ba noastr\u0103. <\/i><\/span><\/p>\n

Vrem cu toat\u0103 puterea s\u0103-\u021bi contempl\u0103m fa\u021ba …, vrem s\u0103 vedem cerul …<\/i><\/span><\/p>\n

Vino, deci, la noi, Isuse, noi, cei care ne rug\u0103m \u00een templul t\u0103u \u0219i ai grij\u0103 de noi \u00een aceast\u0103 zi, tu, care nu ai luat \u00een seam\u0103 Sabatul pentru a face minuni … Tu, care ne-ai f\u0103cut din nimic, preg\u0103te\u0219te- o ungere \u0219i aplic-o pe ochii inimii noastre … Ascult\u0103 rug\u0103ciunea noastr\u0103 \u0219i \u00eendep\u0103rteaz\u0103 orbirea p\u0103catelor noastre, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 putem vedea slava fe\u021bei tale \u00een pacea fericirii ve\u0219nice.<\/i><\/span><\/p>\n

GALIA<\/b><\/span><\/span><\/p>\n

\u00cenainte de a aborda \u201eLiturghia Galilor\u201d corespunz\u0103toare, s\u0103 urm\u0103rim rapid calea primului cre\u0219tinism din Occident.<\/span><\/p>\n

Se \u0219tie pu\u021bin despre originile cre\u0219tinismului \u00een Galia \u00eens\u0103\u0219i. Aceast\u0103 \u021bar\u0103 este foarte populat\u0103. Majoritatea locuitorilor sunt cel\u021bi, dar deja \u00eenainte de cucerirea roman\u0103, sunt ad\u0103uga\u021bi comercian\u021bi din Italia, Grecia \u0219i \u021b\u0103rile din Orientul Apropiat. Galia are o reputa\u021bie de \u021bar\u0103 de vis; unde este bogatie , se traieste bine \u0219i locuitorii sunt ospitalieri. Din aceast\u0103 cauz\u0103, romanii o ocup\u0103 dar si ca s\u0103 creeze un tampon \u00eentre ei \u0219i Germania. Cuceritorii aduc cu ei \u201epax romana\u201d, adic\u0103 organizeaz\u0103 o \u021bar\u0103 \u201ecivilizat\u0103\u201d cu drumuri, teatre, temple (nimeni nu este obligat s\u0103 le frecventeze), libertate \u0219i pace eficient\u0103 . <\/span><\/p>\n

Din timpul ocupa\u021biei romane, observ\u0103m o cre\u0219tere a coloniilor de imigran\u021bi din tot Vestul \u0219i chiar din Asia \u0219i Africa. S-au dezvoltat apoi mari ora\u0219e interna\u021bionale, precum Lyon, Metz, Arles, Toulouse, Vienne, Laon, Lut\u00e8ce \u0219i o nou\u0103 form\u0103 de via\u021b\u0103 social\u0103. \u00cenainte de ocupa\u021bia roman\u0103, sclavia a existat foarte pu\u021bin \u00een Galia, dar din aceast\u0103 ocupa\u021bie, galii \u0219i imigran\u021bii \u00eenst\u0103ri\u021bi au introdus comer\u021bul cu sclavi printre care se afl\u0103 un num\u0103r mare de evrei, greci \u0219i fenicieni, inclusiv mul\u021bi sunt deja cre\u0219tini. La aceste elemente se adaug\u0103. cre\u0219tinii imigran\u021bi liberi care caut\u0103 o relativ\u0103 libertate \u0219i securitate pe care o g\u0103sesc \u00een Galia unde persecu\u021bia cre\u0219tinilor este mult mai pu\u021bin frecvent\u0103 \u0219i mai pu\u021bin sever\u0103 dec\u00e2t \u00een \u200b\u200brestul Imperiului.<\/span><\/p>\n

Din secolul I \u0219i mai ales \u00een secolul al II-lea, ace\u0219ti cre\u0219tini se organizeaz\u0103 \u00een colegii “: fr\u0103\u021bii funerare \u00eenregistrate oficial ca” ecclesia “, chiar” super-ecclesia “. \u00cen cur\u00e2nd se formeaz\u0103 biserici mici, fiecare foarte ata\u0219ate de personalitatea sa \u0219i la loca\u021bia sa geografic\u0103. Ideea de universalitate a cre\u0219tinismului este deja foarte vie. Biserica este deja un corp mare, chiar dac\u0103 organizarea sa institu\u021bional\u0103 nu este \u00eenc\u0103 complet\u0103. De la \u00eenceput, ici \u0219i colo se dezvolt\u0103 ceea ce mai t\u00e2rziu se va numi \u201eparohii\u201d. De\u0219i cre\u0219tinizarea \u021b\u0103rii este lent\u0103, Structura eclesial\u0103 adecvat\u0103, cu diacon, preot, episcop, este deja format\u0103. Avem m\u0103rturii, de exemplu, cu Sf\u00e2ntul Ireneu care, \u00een timpul inspec\u021biilor sale, circul\u0103 \u00eentr-o cre\u0219tin\u0103tate organizat\u0103, chiar dac\u0103 este \u00eenc\u0103 rar\u0103.<\/span><\/p>\n

Ceea ce va determina caracterul specific al cre\u0219tinismului \u00een Galia, va aparera mai tarziu \u201ede jos \u00een sus\u201d. Era o mi\u0219care democratic\u0103: episcopul \u0219i preo\u021bii erau ale\u0219i de credincio\u0219i \u0219i sunt guverna\u021bi \u00een consiliile locale. Spre sf\u00e2r\u0219itul secolului al III-lea, c\u00e2nd marile persecu\u021bii oficiale urmau s\u0103 se \u00eencheie, insurec\u021bia Bagaudes a avut loc: doi \u0219efi, Achianus \u0219i Amadius, au r\u0103sturnat guvernul roman corupt \u0219i au reu\u0219it s\u0103 instituie \u00een Galia o republic\u0103 cu un sistem de justi\u021bie . At\u00e2t liderii, c\u00e2t \u0219i majoritatea insurgen\u021bilor sunt cre\u0219tini. Acest focar nu a durat, nu a putut rezista organiza\u021biei militare romane. Sefii sunt capturati si executati. Ce este interesant \u00een aceste evenimente este faptul c\u0103 ace\u0219ti cre\u0219tini, care nu s-au revoltat \u00eempotriva persecutorilor lor (\u0219i-au acceptat martiriul cu bucurie) s-au ridicat \u00eempotriva nedrept\u0103\u021bii sociale \u00een care erau implica\u021bi cre\u0219tinii \u0219i nu numai p\u0103g\u00e2nii.<\/span><\/p>\n

Persecu\u021biile oficiale \u00eempotriva cre\u0219tinilor au devenit treptat mai pu\u021bin sistematice, mai ales \u00een timpul domniei lui Constant Clore, tat\u0103l lui Constantin cel Mare. Inteligent, uman, cultivat, acest Cezar consider\u0103 c\u0103 este de preferat, atunci c\u00e2nd este obligat de augusti s\u0103 se pr\u0103bu\u0219easc\u0103 asupra cre\u0219tinilor, s\u0103 distrug\u0103 mai degrab\u0103 monumentele dec\u00e2t oamenii. \u00cenconjurat de filosofi \u0219i preo\u021bi, el este aproape cre\u0219tin. A\u0219a se face c\u0103 intrarea Galiei \u00een perioada constantinian\u0103 are loc \u00eentr-un mod progresiv \u0219i pa\u0219nic, ceea ce va avea un anumit impact asupra istoriei Bisericii \u0219i ritului s\u0103u.<\/span><\/p>\n

Ajungem astfel \u00een secolul al IV-lea, ilumina\u021bi de mari figuri, precum Hilaire de Poitiers, C\u00e9sar de Arles, Ioan Casian \u0219i Sfantul Martin (ultimii doi, creatori ai primului monahism din Galia). Via\u021ba Sf\u00e2ntului Martin ilustreaz\u0103 bine mi\u0219carea de formare a Bisericii \u201ede la zero\u201d. Au fost oamenii care – pe c\u00e2nd era \u00eenc\u0103 c\u0103lug\u0103r – l-au r\u0103pit pentru a-l for\u021ba, \u00een ciuda rezisten\u021bei sale, s\u0103 devin\u0103 episcop al lui Tours. <\/span><\/p>\n

Via\u021ba lui ilustreaz\u0103 \u0219i orbirea cercurilor oficiale contemporane, \u0219ocate de simplitatea extrem\u0103 \u0219i dispre\u021bul pentru orice prezentare extern\u0103 a acestui viitor sf\u00e2nt: ostil cu viata lui insu\u0219i, ei reu\u0219esc dup\u0103 moartea lui s\u0103 ascunda viata lui timp de 50 de ani. Dar \u201evox populi\u201d sf\u00e2r\u0219e\u0219te prin a-l scoate din uitare \u0219i a-l face cel mai popular \u0219i cel mai onorat sf\u00e2nt din tot Evul Mediu.\u00centr-un astfel de climat s-a n\u0103scut \u0219i s-a dezvoltat liturghia galic\u0103. Marea explozie de texte liturgice din Galia are loc la sf\u00e2r\u0219itul secolului al VII-lea \u0219i al VIII-lea, dar mai multe surse diferite ne informeaz\u0103 inainte de aceasta. Primele referin\u021be sunt de la Ireneu de Lyon care, de\u0219i nu era originar din Galia, a reflectat practicile locale \u00een scrierile sale ample despre sensul Botezului, Euharistiei \u0219i mor\u021bii cre\u0219tine. <\/span><\/p>\n

Alte referin\u021be liturgice timpurii provin din canoanele consiliilor \u0219i a sinodurilor locale Galicane, dintre care au existat multe \u00eentre secolele IV \u0219i VII, \u0219i colec\u021bia canonic\u0103, Statuta ecclesia antiqua, de la sf\u00e2r\u0219itul secolului al V-lea. Scrierile diver\u0219ilor episcopi dezv\u0103luie foarte mult despre practica liturgic\u0103, \u00een special pe cea a lui Cezar de Arles (c. 470-542) \u0219i Gregorie de Tours (episcop din 573-94). <\/span><\/p>\n

O surs\u0103 rar\u0103 cu detalii liturgice contestat\u0103 (\u00een ceea ce prive\u0219te autorul \u0219i data) Expositio antiquae liturgiae gallicanae, scris\u0103 probabil de Germanus, episcopul Parisului (555\u201376). Documentul con\u021bine o mul\u021bime de informa\u021bii care sus\u021bine alte dovezi ale influen\u021belor puternice estice (\u0219i \u00een special siriene) \u00een liturgia Gallican\u0103 \u0219i cultul martirilor. Exist\u0103 resurse hagiografice extinse din Galia, inclusiv Via\u021ba lui Martin de Tours de Sulpicius Severus (c. 401) \u0219i Istoria Francilor, Gloria Martirilor \u0219i Gloria M\u0103rturisitorilor toate de Grigorie de Tours, care con\u021bin informa\u021bii despre rug\u0103ciune zilnic\u0103, vindecare \u0219i ungere, Euharistie, Botez, \u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri, anul liturgic \u0219i ascensiunea influen\u021bei monahale asupra liturghiei parohiale. <\/span><\/p>\n

LITURGIA GALICANA<\/b><\/span><\/p>\n

Pralegendum<\/b><\/span><\/p>\n

La intrarea clerului, \u00een timpul primului salut al celebrantului, se c\u00e2nt\u0103 o antifon\u0103 scandant\u0103 pe care Germain din Paris o nume\u0219te \u201ede praelegere\u201d, praelegendum (\u00eenainte de lecturi) care corespunde actualului inmn roman, dar nu cu cel al rituui antic al Romei.<\/span><\/p>\n

Trisaghion<\/b><\/span><\/p>\n

Urmeaza invoc\u0103rea la Treime la c\u00e2ntecul solemn al importan\u021bei bizantine Trisagion. \u00cen timp ce aceast\u0103 melodie era \u00eenc\u0103 folosit\u0103 doar la \u201eslujbele publice\u201d, Consiliul al 2-lea de la Vaison (529) a ordonat s\u0103 fie c\u00e2ntat la toate slujbele f\u0103r\u0103 distinc\u021bie. Pe vremea lui Germain din Paris a fost c\u00e2ntat \u00een greac\u0103 (\u201eAgios \u00f4 Theos\u201d), apoi preluat \u00een limba popular\u0103, care era latina (\u201eSanctus Deus\u201d). Biserica Ortodox\u0103 din Fran\u021ba a p\u0103strat primele dou\u0103 invoc\u0103ri \u00een limbile lor tradi\u021bionale ale vremii, traduc\u00e2nd a treia \u00een limba actual\u0103 (\u201eSaint Dieu, Saint Fort, Saint Immortel, ai mil\u0103 de noi\u201d).<\/span><\/p>\n

Kyrie<\/b><\/span><\/p>\n

\u201eTrei coruri\u201d c\u00e2nt\u0103 apoi o tripl\u0103 Kyrie, introdus\u0103 \u00een imita\u021bia obiceiurilor orientale. Germain din Paris specific\u0103: \u201eEste realizat dup\u0103 practica Romei, a Orientului \u0219i a \u00eentregii Italii\u201d, ceea ce \u00eenseamn\u0103: ritul vechi al Romei, riturile orientale \u0219i ritul Transalpinei \u0219i Cisalpinei din Galia care atunci era o singura tara.<\/span><\/p>\n

Benedictus<\/b><\/span><\/p>\n

Apoi vine ceea ce Sf\u00e2ntul Grigorie de Tours nume\u0219te \u201eprofe\u021bia\u201d, pe care Germain din Paris precizeaz\u0103 c\u0103 a fost c\u00e2ntat\u0103 \u201e\u00een voci alternante\u201d \u0219i care este profe\u021bia lui Zacharie, Benedictul \u201d\u2026 Si tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preainalt. Caci vei merge inaintea Domnului, ca sa pregatesti caile Lui \u201d. \u00cen mod excep\u021bional, Benedictus a fost \u00eenlocuit de Gloria despre care Sf\u00e2ntul Cesar \u0219i Aurelien de Arles spune c\u0103 ar trebui s\u0103 fie c\u00e2ntate \u00een \u00ab\u00a0Laudes\u00a0\u00bb.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Citirea<\/b><\/span><\/p>\n

Prima parte a liturghiei, \u201eliturghia catehumenilor\u201d, \u201esacramentul Cuv\u00e2ntului\u201d unde se face \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103, este dedicat\u0103 lecturilor. Folosirea Constantinopolului pe vremea Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur a fost aici \u201elec\u021bia tripl\u0103, profetic\u0103, apostolic\u0103 \u0219i evanghelic\u0103\u201d. <\/span><\/p>\n

Prima lectur\u0103 a fost preluat\u0103 din Vechiul Testament, a doua de la Apostolii Apostolilor (\u00eenlocuit\u0103 \u00een timpul Pa\u0219telui de Faptele Apostolilor sau, care este specific ritului galican, printr-un extras din Apocalipsa). A treia lectur\u0103 a fost Evanghelia.<\/span><\/p>\n

Influen\u021ba\u021bi de ritul roman \u00eenainte de Vatican II \u0219i de ritul bizantin, restauratorii liturghiei din Galia au redus num\u0103rul de lecturi la dou\u0103: Epistola \u0219i Evanghelia numai. Cu toate acestea, de dragul fidelit\u0103\u021bii, Biserica Ortodox\u0103 a Fran\u021bei a revenit ast\u0103zi la cele trei lecturi care sunt esen\u021biale pentru a ilustra continuitatea dintre Vechiul \u0219i Noul Testament. <\/span><\/p>\n

\u00centreaga structur\u0103 a liturghiei – \u0219i \u00een special a liturghiei galiciene este \u00eentr-adev\u0103r controlat\u0103 de aceast\u0103 no\u021biune de continuitate istoric\u0103 a laudelor divine, recunoscut\u0103 \u00een profe\u021biile Vechiului Testament \u0219i apoi \u00een \u00eemplinirea lor experimentat\u0103 \u00een Noul. Dac\u0103 o slujb\u0103 era dedicat\u0103 unui sf\u00e2nt, prima lectur\u0103 putea fi \u00eenlocuit\u0103 de relatarea vie\u021bii acestui sf\u00e2nt sau de una din omiliile sale. De aceea, de exemplu \u00een Lectorul din Luxeuil, \u00een anumite zile dedicate sfin\u021bilor, nu este indicat\u0103 prima lectur\u0103.<\/span><\/p>\n

Binecuv\u00e2ntarea<\/b><\/span><\/p>\n

Dup\u0103 primele dou\u0103 lec\u021bii a fost c\u00e2ntat\u0103 binecuv\u00e2ntarea \u201ecelor trei tineri din cuptor\u201d, imn numit Benedicit (acest cuv\u00e2nt revine \u00een cor) pe care Germain din Paris recomand\u0103 c\u00e2ntarea alternativ\u0103 a \u00eentregului ansamblu. Acest imn se refer\u0103 la o minune, \u00ab\u00a0prefigurarea Fecioarei care \u00een ea con\u021binea focul divin \u0219i nu a fost consumat\u0103\u00a0\u00bb. Este o melodie caracteristic\u0103 slujbei galiciene din care este un element fix important. Nu se mai c\u00e2nt\u0103 \u00een ritul roman dec\u00e2t \u00een \u200b\u200bVinerea Mare \u0219i \u00een ritul estic, mai mult dec\u00e2t \u00een \u200b\u200bseria profe\u021biilor citite \u00een ajunul Cr\u0103ciunului, al Pa\u0219tilor \u0219i al Teofaniei. Biserica Catolic\u0103 Ortodox\u0103 din Fran\u021ba \u0219i-a ref\u0103cut utilizarea pentru liturgiile de duminic\u0103 \u0219i s\u0103rb\u0103tori.<\/span><\/p>\n

Evanghelia<\/b><\/span><\/p>\n

Evanghelia este preg\u0103tit\u0103 cu mare solemnitate. De \u00eendat\u0103 ce diaconul este anun\u021bat, un diacon sau clerul c\u00e2nt\u0103 un triplu Agios luat din Apocalips\u0103: “Agios, Sanctus, Sf\u00e2ntul Domnului, Atotputernicul Dumnezeu, care a fost, care este, care vine!”. Aceast\u0103 proclamare se g\u0103se\u0219te \u00een aproape toate masele de tip galican. Trebuie men\u021bionat c\u0103 \u00eentreaga structur\u0103 a diferitelor mase de acest tip a fost foarte omogen\u0103, \u00een ciuda varia\u021biilor inevitabile \u00een timp \u0219i spa\u021biu.<\/span><\/p>\n

Procesiunea Evangheliei s-a format cu acoli\u021bi care poart\u0103 fie 7 sfe\u0219nice (cele 7 daruri ale Duhului Sf\u00e2nt), fie 5 sfe\u0219nice (cele 5 pl\u0103gi ale lui Hristos). S-a afirmat clar c\u0103 Evanghelia trebuia s\u0103 fie \u201ec\u00e2ntat\u0103\u201d de diacon, \u00eencadrat\u0103 de aclamarile adunarii spre gloria lui Dumnezeu \u0219i \u00eenchis\u0103 de acela\u0219i Agios al Apocalipsei, dar dezvoltat\u0103.<\/span><\/p>\n

Omilia<\/b><\/span><\/p>\n

\u201eFolosirea omiliei care urmeaz\u0103 Evanghelia a fost mai bine p\u0103strat\u0103 \u00een Galia dec\u00e2t \u00een \u200b\u200bRoma\u201d, unde a fost rezervat\u0103 numai episcopului \u0219i unde erau \u00eenvinov\u0103\u021bi\u021bi preo\u021bii care predicau. Din Galia avem predic\u0103ri admirabile \u201ecare au calit\u0103\u021bile de claritate \u0219i simplitate cum ar fi cele ale lui Cezar de Arles.<\/span><\/p>\n

Litania Diaconala<\/b><\/span><\/p>\n

“Rug\u0103ciunea credincio\u0219ilor \u00eencepe cu o litanie diaconal\u0103. Este suficient s\u0103 compar\u0103m aceast\u0103 litanie (\u00eenc\u0103 \u00een uz \u00een Milano, foarte asem\u0103n\u0103toare cu cea dat\u0103 de misalul irlandez de Stowe) cu cea pe care o reg\u0103sim \u00een liturgiile din est de atunci din Constitu\u021biile Apostolice, ca s\u0103 fim convin\u0219i c\u0103 este absolut de acela\u0219i tip, putem chiar s\u0103 mergem mai departe \u0219i s\u0103 stabilim c\u0103 avem aici doar o traducere a unui text grecesc. Exist\u0103 o diferen\u021b\u0103 mai mic\u0103 \u00eentre aceast\u0103 litanie \u0219i litaniile grecesti din liturgiile Sf\u00e2ntului Iacob, Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur etc. dec\u00e2t exist\u0103 \u00eentre acestea \u0219i cele ale Constitu\u021biilor Apostolice “.<\/span><\/p>\n

Conform ordonan\u021belor consiliilor, catehumenii ar putea r\u0103m\u00e2ne \u00een Biseric\u0103 \u00een timpul acestei litanii, dar imediat dup\u0103 aceea au fost \u201eexpulza\u021bi\u201d. Sf\u00e2ntul Grigorie de Tours nu face men\u021biune despre demiterea catehumenilor, dar el precizeaz\u0103 c\u0103 cei care nu au fost admi\u0219i la comuniune au fost sco\u0219i la iveal\u0103. Episcopul Nizier a spus dup\u0103 ce darurile au fost oferite pe altar: \u201eNu vom finaliza ast\u0103zi aici jertfa Liturghiei dec\u00e2t dac\u0103 pleac\u0103 cei care sunt lipsi\u021bi de comuniune\u201d. Aceast\u0103 amonire a fost \u00eenlocuit\u0103 cu chemarea diaconului: \u201eLas\u0103 ca cei care nu se \u00eempartasesc sa plece!\u201d. De\u0219i trimiterea efectiv\u0103 a catehumenilor \u0219i a curio\u0219ilor a incetinit sa se mai practice , o astfel de utilizare m\u0103rturise\u0219te importanta acestui rit sa ca nu putem asista la sacramentul euharistic ca spectator, ci numai particip\u00e2nd. Prima parte a liturghiei se \u00eencheie cu apelul c\u0103tre acoli\u021bi-purt\u0103tori: “U\u0219ile! \u00cenchide\u021bi u\u0219ile!”.<\/span><\/p>\n

\u00cen diferitele rituri (bizantin, hispanic \u0219i galican, printre altele), liturgia catehumenilor prezint\u0103 o anumit\u0103 diversitate, de exemplu \u00een aranjarea lecturilor, dar la nivel spiritual aceste diferen\u021be nu conteaz\u0103. Ne vom l\u0103sa mai mult pe punctele esen\u021biale ale liturghiei credincio\u0219ilor, \u201eSacramentul Euharistic\u201d, deoarece aici se manifest\u0103 particularitatea teologic\u0103 a riturilor din Galia, mai ales \u00een punctul culminant al s\u0103rb\u0103torii care este Canonul euharistic.<\/span><\/p>\n

Liturghia credincio\u0219ilor este anun\u021bat\u0103 de diaconul care solicit\u0103 t\u0103cere, o t\u0103cere interioar\u0103: nu numai t\u0103cere pentru ureche. La fel, \u00eenchiderea u\u0219ilor simbolizeaz\u0103 \u00eenchiderea fiin\u021bei noastre fa\u021b\u0103 de g\u00e2ndurile exterioare.<\/span><\/p>\n

Darurile<\/b><\/span><\/p>\n

\u00cen ritul Romei nu exist\u0103 nicio urm\u0103, chiar \u00een starea sa embrionar\u0103, a procesiunii Sfintelor Daruri, memorial al intr\u0103rii lui Hristos \u00een Ierusalim, care se reg\u0103se\u0219te \u00een toate liturgiile din Orientul apropiat al acestei perioade, in acela\u0219i timp ca si \u00een ritul gallican: obla\u021bia preg\u0103tit\u0103 \u00een prealabil cu rug\u0103ciuni \u0219i rituri c\u0103rora li se dau textele mozarabice \u0219i irlandeze, este transportat\u0103 solemn pe altar, \u00een timp ce corul face s\u0103 se aud\u0103 c\u00e2ntecul Marei Intrari (\u201eImnul heruvimilor\u201d al ritului oriental) al c\u0103rui text cel mai cunoscut este cel al Sf\u00e2ntului Vasile, adoptat \u00een restaurarea ritului Gauliei: \u201eLas\u0103 toat\u0103 firea omeneasc\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 t\u0103cut\u0103 \u0219i s\u0103 stea \u00een fric\u0103 \u0219i tremur. Fie ca s\u0103 \u00eenl\u0103ture tot g\u00e2ndul p\u0103m\u00e2ntesc, pentru c\u0103 \u00cemp\u0103ratul \u00eemp\u0103ra\u021bilor \u0219i Domnul domnilor vine, pentru a fi sacrificate \u0219i pentru a-\u0219i da m\u00e2ncare credincio\u0219ilor … “. Conform documentelor vremii, \u00een special scrierile lui Germain din Paris, aceast\u0103 melodie – pe care o nume\u0219te \u201esonus\u201d – a fost preluat\u0103 de to\u021bi, iar alteori era cantat\u0103 doar de cor.<\/span><\/p>\n

Rug\u0103ciunea v\u0103lului<\/b><\/span><\/p>\n

Rug\u0103ciunea v\u0103lului (pe care celebrantul o mi\u0219c\u0103 u\u0219or deasupra Darurilor) nu este men\u021bionat\u0103 de Germain din Paris, ci apare \u00een alte liturghii galiciene, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 analog\u0103 \u201esecretului\u201d liturghiei romane.<\/span><\/p>\n

Diptice<\/b><\/span><\/p>\n

Un punct care distinge ritul Gauliei de toate celelalte este comemorarea celor vii \u0219i a mor\u021bilor imediat dup\u0103 Marea Intrare. \u201eDin primele secole ale cre\u0219tinismului, credincio\u0219ii au scris pe tablete numele martirilor, duhovnicilor, ocrotitorilor \u0219i binef\u0103c\u0103torilor Bisericii \u0219i au a\u0219ezat aceste dipticuri pe altar\u201d. (\u00cen ritul restaurat, fiecare credincios \u00eei aduce diaconului o foaie dubl\u0103 pe care a scris numele celor pentru care cere rug\u0103ciuni). \u00cen Orient, dup\u0103 sfin\u021birea Darurilor au fost citite dipticele, iar la Roma \u00een interiorul Canonului euharistic, cea ce i-a distrus unitatea -. Aceste diferen\u021be au o semnifica\u021bie spiritual\u0103, care se pot g\u0103si \u00een lucrarea episcopului Jean Kovalevsky \u201eCanonul euharistic conform ritului antic al Galiei\u201d. Acolo, ca \u0219i \u00een celelalte p\u0103r\u021bi ale slujbei, exist\u0103 varia\u021bii \u00eentre diferitele rituri galiciene \u00een ceea ce prive\u0219te ordinea slujbei.<\/span><\/p>\n

S\u0103rutul p\u0103cii<\/b><\/span><\/p>\n

Dup\u0103 diptice, la invita\u021bia diaconului \u0219i la c\u00e2ntecul \u201eTe las cu pace, \u00ee\u021bi dau pacea mea …\u201d, credincio\u0219ii se \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaza, s\u0103rutul p\u0103cii, m\u0103rturie a \u00eemp\u0103c\u0103rii esen\u021biale pentru a-i da valoarea deplin\u0103 misterului comuniunii.<\/span><\/p>\n

Canonul euharistic<\/b> <\/span><\/p>\n

Canonul euharistic, este o mare rug\u0103ciune central\u0103 numit\u0103 \u0219i ANAPHORUS (\u00eendurarea, ofranda), este introdus de DIALOGUL dintre celebrantul care invit\u0103 publicul s\u0103 participe la sacrificiu \u0219i credincio\u0219ii care \u00eel deleag\u0103 s\u0103-l \u00eendeplineasc\u0103 \u00een numele lor. \u00cen decursul liturghiei, orice act sacru, cum ar fi o rug\u0103ciune, o binecuv\u00e2ntare sau citirea Evangheliei este precedat de un astfel de dialog mai mult sau mai pu\u021bin dezvoltat. Celebrantul salut\u0103 adunarea: \u201eDomnul s\u0103 fie cu tine\u201d \u0219i to\u021bi \u00eei r\u0103spund: \u201e\u0219i cu duhul t\u0103u\u201d pentru a-\u0219i manifesta unitatea \u00een duh cu el. Dup\u0103 prezentare, de cele mai multe ori \u00ee\u0219i arat\u0103 acordul complet, spun\u00e2nd cu voce tare: \u201eAmin\u201d.<\/span><\/p>\n

Tatal Nostru<\/b><\/span><\/p>\n

Tat\u0103l nostru a fost recitat nu numai de celebrant, ci de toat\u0103 lumea. \u00cenainte de doxologia final\u0103, aceasta a fost urmat\u0103 de o scurt\u0103 rug\u0103ciune din partea preotului, variabil\u0103 \u00een termenii s\u0103i, care \u00eei cere lui Dumnezeu eliberarea de toate relele.<\/span><\/p>\n

Fr\u00e2ngerea p\u00e2inii<\/b><\/span><\/p>\n

P\u00e2inea devenit\u0103 Trup este rupt\u0103 apoi, \u00een potir, amestecat\u0103 cu vinul devit S\u00e2nge: Celebrantul ridic\u0103 apoi Darurile de trei ori proclam\u00e2nd: “Leul din semin\u021bia lui Iuda este \u00eenving\u0103tor, Aleluia!” \u0219i toat\u0103 lumea confirm\u0103 de fiecare dat\u0103: “Cel care st\u0103 pe heruvimi este \u00eenving\u0103tor, Aleluia! Aleluia!”<\/span><\/p>\n

Binecuv\u00e2ntarea<\/b><\/span><\/p>\n

Binecuv\u00e2ntarea solemn\u0103 care, \u00een ritul galican, preced\u0103 \u00ee<\/span>mp\u0103rt\u0103\u0219ania<\/span><\/span> \u0219i nu a existat niciodat\u0103 \u00een vechiul rit roman, a supravie\u021buit \u00een unele eparhii franceze. S\u0103-l cit\u0103m pe Lebrun: \u201eAici preo\u021bii au dat binecuv\u00e2ntarea solemn\u0103 adun\u0103rii, \u00een felul \u00een care \u00eenc\u0103 o dau ast\u0103zi \u00een Auxerre, \u00een Sens, la Paris, \u0219i a\u0219a cum au dat-o acum 150 de ani \u00een toate cele ai c\u0103rui pontificali i-am v\u0103zut. Germain din Paris ne \u00eenva\u021b\u0103 c\u0103, din toate timpurile, preo\u021bii au dat-o dar cu o formul\u0103 mult mai scurt\u0103 “. Ea a dat na\u0219tere unui num\u0103r mare de formule. Diaconul i-a avertizat pe credincio\u0219i s\u0103-\u0219i plece capul \u201epentru a primi binecuv\u00e2ntarea\u201d \u0219i, dup\u0103 m\u00e2ntuirea obi\u0219nuit\u0103, preotul a pronun\u021bat o binecuv\u00e2ntare \u00een mai multe formule la care to\u021bi au r\u0103spuns: \u201eAmin!\u201d.<\/span><\/p>\n

Imp\u0103rt\u0103\u0219ania \u0219i <\/span><\/span>rug\u0103ciunea de mul\u021bumire<\/b><\/span><\/p>\n

\u00cen timpul comuniunii, a fost interpretat\u0103 o melodie pe care Saint Germain o nume\u0219te \u201etricanum\u201d (Tricanon), care i se pare o expresie a dogmei Trinit\u0103\u021bii.<\/span><\/p>\n

Sf\u00e2r\u0219itul liturghiei este aproape identic \u00een toate riturile. \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219irea s-a \u00eencheiat, celebrantul invit\u0103 adunarea s\u0103-i mul\u021bumeasc\u0103 lui Dumnezeu, apoi el \u00eensu\u0219i pronun\u021b\u0103 rug\u0103ciunea de mul\u021bumire.<\/span><\/p>\n

BOTEZUL SLAVILOR <\/b><\/span><\/span><\/p>\n

Este, de asemenea, perioada rena\u0219terii care a urmat crizei iconoclasmelor, care corespunde intr\u0103rii lumii slave \u00een Biseric\u0103. Misiunea lui Chiril \u0219i Metodiu, apostoli ai slavilor, \u00eencepe \u00een jurul anului 856. Ace\u0219ti str\u0103lucitori misionari \u201ecreeaz\u0103\u201d limba slavon\u0103, limb\u0103 care va fi cea a liturghiei popoarelor slave p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre. Este o limb\u0103 format\u0103 din r\u0103d\u0103cini comune popoarelor din peninsula balcanic\u0103 \u0219i a teritoriilor ocupate \u00een prezent de ru\u0219i, structurat\u0103 dup\u0103 regulile gramaticale \u0219i sintactice ale grecului patristic. Acest limbaj inteligibil pentru omul slav obi\u0219nuit \u0219i foarte bine adaptat la traducerile grecesti din Sfintele Scripturi \u0219i a c\u0103r\u021bilor liturgice, le-a permis misionarilor s\u0103 prezinte noilor membri ai Bisericii o \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 complet\u0103 \u0219i structurat\u0103 liturgic a credin\u021bei cre\u0219tine.<\/span><\/p>\n

Popoarele slave, mai mult arti\u0219ti ai naturii dec\u00e2t oameni de stat, se transform\u0103 rapid \u00een aceast\u0103 nou\u0103 credin\u021b\u0103 prezentat\u0103 sub forma frumuse\u021bii liturgice. Cu toate acestea, a durat mai mult de 100 de ani ca \u00eentreaga lume slav\u0103 s\u0103-\u0219i fac\u0103 intrarea oficial\u0103 \u00een Biseric\u0103. Aceast\u0103 intrare este marcat\u0103 istoric de botezul, \u00een 986, al prin\u021bului Vladimir de la Kiev. Este necesar s\u0103 subliniem c\u0103 aceast\u0103 convertire masiv\u0103 la cre\u0219tinism marcheaz\u0103 o nou\u0103 etap\u0103 de diferen\u021biere \u00eentre atitudinea Bisericii Ortodoxe \u0219i cea a Bisericii Romei fa\u021b\u0103 de noile popoare care intr\u0103 \u00een s\u00e2nul ei.<\/span><\/p>\n

Biserica Ortodox\u0103, credincioas\u0103 principiului potrivit c\u0103ruia credin\u021ba trebuie predicat\u0103 \u0219i asimilat\u0103 \u0219i lauda c\u00e2ntat\u0103 \u00een limba poporului, \u00eencepe misiunea printre slavi prin traducerea Scripturilor \u0219i a liturghiei \u00eentr-un limbaj inteligibil, astfel \u00eenc\u00e2t credin\u021ba nou\u0103 nu este un corp str\u0103in impus din exterior. Biserica ac\u021bioneaz\u0103 \u00een acela\u0219i mod ca \u0219i \u00een secolul al IV-lea \u00een \u021b\u0103rile galo-romane prin traducerea textelor grece\u0219ti \u00een limba local\u0103, \u201elatina bisericii\u201d. Pe de alt\u0103 parte, Biserica Romei din secolul al IX-lea, for\u021bat\u0103 de Charlemagne care a convertit automat sa\u0219ii \u00een 803, le impune latina \u0219i liturgia roman\u0103 ca disciplin\u0103 extern\u0103. \u00cen acest moment nu se poate observa niciun efort de traducere a C\u0103r\u021bilor Sfinte \u00een limbi germanice.<\/span><\/p>\n

Componen\u021ba credincio\u0219ilor celor dou\u0103 p\u0103r\u021bi ale Bisericii trebuie modificat\u0103 \u00een mod apreciabil. \u00cen Occident, lumea galo-roman\u0103 a unei limbi naturale \u00een mod natural este transformat\u0103 \u00een mare parte \u00een lumea germanic\u0103 (Imperiul Romano-Germanic), accept\u00e2nd latina ca limb\u0103 cultural\u0103 \u0219i de cult impus\u0103 de o disciplin\u0103 extern\u0103. \u00cen Orient, lumea greco-sirian\u0103 a limbii grece\u0219ti, se transform\u0103 \u00een lumea greco-slav\u0103 av\u00e2nd mai multe familii de limbi care se \u00eenmul\u021besc cu intrarea noilor popoare \u00een Biseric\u0103. Dezvoltarea sentimentului liturgic, a modului de a tr\u0103i liturghia, nu va fi aceea\u0219i \u00een fiecare dintre aceste familii, de\u0219i fundamentele – textele \u0219i structurile – sunt acelea\u0219i.<\/span><\/p>\n

S\u0103 ne baz\u0103m pe c\u00e2teva detalii despre evolu\u021bia obiceiurilor liturgice \u00een Rusia. Odat\u0103 cu botezul oficial al Rusiei, Biserica din Kiev prime\u0219te din Bizan\u021b c\u0103r\u021bile Sfintelor Scripturi \u0219i toate c\u0103r\u021bile liturgice corespunz\u0103toare obiceiurilor vremii Bisericii din Constantinopol \u0219i, se poate spune , bine tradus \u00een slavon\u0103.<\/span><\/p>\n

Dezvoltarea liturghiei printre slavi, viitori ru\u0219i, nu atinge nici textele sacre \u0219i nici structurile fundamentale ale slujbelor deja elaborate, fixate pentru \u00eentregile Biserici din Orientul Ortodox, dar se concentreaz\u0103 asupra modului de a sonoriza aceste texte, pentru realizarea slujbelor de pretutindeni. Prin urmare, este vorba despre scandarea liturgic\u0103, arhitectura Bisericii \u0219i iconografie. Este imposibil de negat faptul c\u0103 \u00een acest domeniu lumea slav\u0103 aduce comori nepre\u021buite Bisericii \u0219i liturghiei sale.<\/span><\/p>\n

Prima perioad\u0103 a acestei dezvolt\u0103ri – unde influen\u021ba direct\u0103 a obiceiurilor de la Constantinopol r\u0103m\u00e2ne dominant\u0103 – se extinde de la botezul oficial al slavilor (986) la sf\u00e2r\u0219itul secolului al XIII-lea. Acest secol, de fapt, este tragic at\u00e2t pentru Bizan\u021b, c\u00e2t \u0219i pentru Rusia. \u00cen 1204 trupele celei de-a 4-a cruciade, barbarii din Occident, jefuiesc Constantinopolul \u0219i supun o mare parte a Imperiului Bizantin la domina\u021bia latin\u0103. \u00centre 1230 \u0219i 1240, t\u0103tarii, barbarii din est, au invadat Rusia \u0219i au supus-o jugului lor. O perdea de fier se \u00eenchide apoi \u00eentre Biserica Rus\u0103 \u0219i mama sa, Biserica din Constantinopol, precum \u0219i \u00eentre statul rus \u0219i lumea occidental\u0103. O pagin\u0103 este \u00eentoars\u0103. Un nou capitol din istorie va \u00eencepe.<\/span><\/p>\n

UNIFICAREA LITURGIC\u0102 \u00ceN VEST<\/b><\/span><\/span><\/p>\n

REGATUL FRANC \u0218I PAPAUTIA<\/span><\/p>\n

Colaborarea a dou\u0103 for\u021be, una spiritual\u0103 \u0219i alta politic\u0103 – cea a episcopului Romei \u0219i cea a Imperiului Franc – este cea care determin\u0103 unificarea utiliz\u0103rilor \u0219i organiz\u0103rii Occidentului. Cre\u0219tin (Galia, \u021b\u0103rile celtice \u0219i Peninsula Iberic\u0103 )<\/span><\/p>\n

\u00cencep\u00e2nd cu secolul al VIII-lea, episcopul Romei a c\u0103utat s\u0103 creeze o unitate spiritual\u0103 \u0219i administrativ\u0103 care s\u0103 uneasc\u0103 \u00eentr-un singur corp Biserica Occidentului (\u00eenc\u0103 nu exist\u0103 o \u00eentrebare explicit\u0103 a Bisericii universale). Pentru a atinge acest obiectiv, are nevoie de sprijin guvernamental; cu toate acestea, situa\u021bia ora\u0219ului Roma \u00een acest moment este foarte dificil\u0103: \u00eenconjurat\u0103 de popula\u021bii germanice \u00een mare parte eretici, precum arienii, amenin\u021bat \u00een special de lombardi, nu g\u0103se\u0219te sprijin real din partea \u00eemp\u0103ratului Ortodocs din r\u0103s\u0103rit. <\/span><\/p>\n

Prin urmare, este firesc s\u0103 caute un sprijin solid \u00een Occident. El o g\u0103se\u0219te \u00een cei care ies din regatul francilor. \u00cen ceea ce \u00eei prive\u0219te acestia din urm\u0103, ei \u00eencearc\u0103 s\u0103 instituie o unitate a \u201eEuropei\u201d occidentale \u00een domeniul politic. \u00cenconjura\u021bi, de asemenea, de c\u00e2\u021bva regi mici, care apar\u021bin \u00een general ereziei ariene, ei caut\u0103 \u00een mod firesc sprijinul episcopului ortodox catolic de Roma, Papa, care poate sfin\u021bi \u0219i face universal caracterul puterii lor.<\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 colaborare a fost preg\u0103tit\u0103 de mult timp, chiar \u00eenainte de conversia lui Clovis. \u00centr-adev\u0103r, francii sunt o excep\u021bie \u00een r\u00e2ndul invadatorilor germanici care au demontat Vechiul Imperiu Roman: sunt lipsi\u021bi de un sentiment na\u021bionalist \u201e\u0219ovin\u201d \u0219i se asimileaz\u0103 cu u\u0219urin\u021b\u0103 la popoarele cucerite, accept\u00e2nd rapid limba \u0219i cultura lor. Cu toate acestea, zona ocupat\u0103 de la \u00eenceput de c\u0103tre franci a fost populat\u0103 de galo-romani converti\u021bi aproape \u00een \u00eentregime \u00een cre\u0219tinismul catolic ortodox. \u00cen aceast\u0103 zon\u0103, Biserica cre\u0219tin\u0103 este bine organizat\u0103 cu episcopii ei foarte respecta\u021bi \u0219i ascult\u0103tori \u0219i cu parohiile sale mari. Este singura organiza\u021bie care a r\u0103mas dup\u0103 distrugerea administra\u021biei civile romane. Este luat\u0103 de regii franci ca un schelet pentru organizarea noului Imperiu. Convertirea francilor are loc treptat, iar invadatorul este \u00eenvins \u00een mod pa\u0219nic \u0219i transformat de cel invadat, ceea ce este extrem de important \u00een determinarea caracterului organic al credin\u021bei catolice ortodoxe \u00een domeniul francilor.<\/span><\/p>\n

C\u00e2nd Clovis s-a convertit oficial la cre\u0219tinism cu curtea sa, a ales cu siguran\u021b\u0103 credin\u021ba catolic\u0103 ortodox\u0103 \u00een ciuda cererilor vecinilor s\u0103i arieni. De acolo regele francilor a devenit reprezentantul \u0219i ap\u0103r\u0103torul ortodoxiei \u00een Occident.<\/span><\/p>\n

Reforma Sf\u00e2ntului Grigorie cel Mare care codific\u0103 \u00eentr-un sistem coerent textele \u0219i c\u00e2ntecele Bisericii Romei, este deja realizat\u0103. \u00cencepe s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een Italia catolic\u0103 ortodox\u0103, \u00een \u021b\u0103rile vecine \u0219i \u00een \u021b\u0103ri de misiune precum Anglia, prin Sf\u00e2ntul Benedict al carui fiul spiritual este Sf\u00e2ntul Grigorie . Aceast\u0103 reform\u0103 determin\u0103 \u00een mod con\u0219tient originalitatea ritului \u0219i c\u00e2ntecului roman \u00een compara\u021bie cu ritul \u0219i c\u00e2ntecul bizantin despre care Sf\u00e2ntul Grigorie are cuno\u0219tin\u021be perfecte (10 ani de \u0219edere \u0219i de \u00eenv\u0103\u021bare \u00een Constantinopol). Sunt deja stabilite Gradualul (c\u00e2nt\u0103rile c\u00e2nt\u0103rilor de slujbe), Antifonaire (c\u00e2nt\u0103rile c\u00e2nt\u0103rilor de slujbe) \u0219i Sacramentarul numit \u201egregorian\u201d, iar modul de a le c\u00e2nta este stabilit de o tradi\u021bie oral\u0103 bine dezvoltat\u0103 \u0219i de \u201eindica\u021bii\u201d (nu notare muzical\u0103) specific\u00e2nd pe ce tip de melodie (\u201eton\u201d) trebuie c\u00e2ntat\u0103 fiecare melodie. Utiliz\u0103rile astfel fixate sunt transmise prin osmoz\u0103 prin abadele benedictine deja numeroase \u00een Italia \u0219i \u00een Galia, \u0219i prin contactul cu misionarii care traverseaz\u0103 statul franc \u00een timpul venirilor \u0219i plec\u0103rilor dintre Insulele Britanice \u0219i Roma.<\/span><\/p>\n

Prin urmare, ritul \u0219i c\u00e2ntecul roman nu sunt \u00een totalitate necunoscute \u00een Galia atunci c\u00e2nd a \u00eenceput colaborarea deschis\u0103 \u00eentre primatul Romei \u0219i \u0219efii statului franc. Este chiar probabil c\u0103 anumite obiceiuri romane au fost deja introduse acolo. Cu toate acestea, bog\u0103\u021bia \u0219i originalitatea ritului Gauliei nu sunt schimbate. Oficial aceast\u0103 \u201ecolaborare\u201d \u00eencepe de la P\u00e9pin le Bref, tat\u0103l lui Charlemagne. \u00cen anii 752-53, Papa i-a cerut lui Pepin scurtul \u201eajutor \u0219i protec\u021bie\u201d \u0219i i-a promis \u00een schimb titlul de rege \u0219i patrice al Romei. Aceste discu\u021bii sunt urmate de o c\u0103l\u0103torie a Papei \u0218tefan al II-lea \u00een Galia, o c\u0103l\u0103torie decisiv\u0103 pentru istoria liturghiei cre\u0219tine: Papa observ\u0103 c\u0103 obiceiurile Bisericii din Galia sunt at\u00e2t de diferite de cele practicate la acea vreme la Roma, c\u0103 \u00eei este aproape imposibil s\u0103 s\u0103rb\u0103toreasc\u0103 cu clerul Gallo-Frank.<\/span><\/p>\n

Aceast\u0103 observa\u021bie contrazice scopul fundamental urm\u0103rit at\u00e2t de papalitate c\u00e2t \u0219i de suveranii franci: unitatea politic\u0103 trebuie s\u0103 se bazeze pe o unitate de utilizare religioas\u0103 \u0219i o unitate de limb\u0103, latina fiind practic limba poporului Gallo-Franc, acest ultim punct nu prezint\u0103 \u00een acest moment o dificultate real\u0103. Pe de alt\u0103 parte, dispersia utiliz\u0103rilor liturgice pare a fi un obstacol pentru unitatea proiectat\u0103. Prin urmare, P\u00e9pin le Bref promite papei s\u0103 introduc\u0103 ritul roman \u00een regatul s\u0103u \u0219i apoi \u00een \u00eentreaga Galie \u0219i Germanie, prin suprimarea ritului galican. Aceast\u0103 promisiune va fi amintit\u0103 de Charlemagne \u00een timpul \u00eencoron\u0103rii sale la Roma.<\/span><\/p>\n

Charlemagne nu neag\u0103 promisiunea tat\u0103lui s\u0103u \u0219i a cerut s\u0103 i se trimit\u0103 c\u0103r\u021bi, cantori \u0219i c\u0103lug\u0103ri \u00eenv\u0103\u021ba\u021bi \u00een Galia, pentru a-i permite s\u0103 introduc\u0103 un rit uniform \u00een \u00eentregul s\u0103u imperiu. Cu toate acestea, de\u0219i teoretic unitatea de rit bazat\u0103 pe rituri romane pare a fi necesar\u0103 \u0219i satisf\u0103c\u0103toare, practic ea nu poate fi realizat\u0103 \u00een modul dorit de papalitate \u0219i Charlemagne: c\u0103r\u021bile trimise \u00een \u021bara franc\u0103, \u00een special Sacramentarul \u0219i Antifonul atribuit Sf\u00e2ntului Grigorie, sunt mai sarace decat cele a francilor \u00eempiedicand celebrarea tuturor slujbelor deja utilizate \u00een Galia.<\/span><\/p>\n

Fiindca ritul Galilor din acea vreme este mai bogat \u0219i mai dezvoltat dec\u00e2t cel al Romei, se simte nevoia de a completa de a largi cartile venite de la Roma, prin integrarea anumitor obiceiuri locale. Aceast\u0103 sarcin\u0103 este realizat\u0103 cu \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i \u00een\u021belepciune de c\u0103tre Alcuin (735-804), cel mai apropiat colaborator al lui Charlemagne, \u0219i de savan\u021bii Gallo-Franci de la \u0218coala din Metz. Acestea sunt riturile astfel completate, returnate \u00een Ora\u0219ul etern, \u00een timpul schimburilor constante dintre Imperiul Franc \u0219i Scaunul Papal, care va forma treptat ritul roman “catolic” a\u0219a cum a fost practicat pe tot parcursul Evului Mediu \u0219i chiar la Sinodul Trentului.<\/span><\/p>\n

Putem spune c\u0103 colaborarea dintre Papalitate \u0219i Imperiul Franc a dus \u00een domeniul liturgic, nu la introducerea pur\u0103 \u0219i simpl\u0103 a vechiului rit roman din \u021bara Galiei, cu abolirea complet\u0103 a ritului vechi al acestei regiuni, dar la contopirea ambelor, ceea ce dus la \u00eembog\u0103\u021birea considerabil\u0103 a ritului roman care, din perioada Sf\u00e2ntului Grigorie, \u00eencepea s\u0103 fie sclerozat\u0103 de prea mult\u0103 codificare. <\/span><\/p>\n

Acest rezultat pozitiv a fost ob\u021binut datorit\u0103 calit\u0103\u021bii intelectuale \u0219i morale a persoanelor responsabile de aceast\u0103 reform\u0103, \u00een special a savan\u021bilor \u0218colii din Metz (Chrodegang), a lui Alcuin \u0219i a succesorilor s\u0103i, Amalaire \u0219i Helizachar.<\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Semnificatia cuvantului liturghie Termenul liturghie provine din grecescul \u03bb\u03b5\u03b9\u03c4\u03bf\u03c5\u03c1\u03b3\u03af\u03b1 \/ leitourg\u00eda, de la adjectivul \u03bb\u03b5\u03b9\u03c4\u03bf\u03c2 \/ le\u00eftos, \u201epublic\u201d, derivat din \u03bb\u03b5\u03ce\u03c2 = \u03bb\u03b1\u03cc\u03c2 \/ laos, \u201eoameni\u201d \u0219i de la numele comun \u1f10\u03c1\u03b3\u03bf\u03bd \/ ergon, \u201eac\u021biune, munc\u0103, serviciu\u201d. Dic\u021bionarul Enciclopedic Quillet, ne spune c\u0103 \u201e\u00een Grecia antic\u0103, numele\u201e liturghie \u201da fost dat anumitor servicii publice determinate de lege la care erau supusi cet\u0103\u021benii \u201d. Datorita acestor \u00ab\u00a0 liturgii\u00a0\u00bb (munci in comun), se permitea, a\u0219adar, construc\u021bia de drumuri, nave de r\u0103zboi etc. Cuv\u00e2ntul a fost preluat de P\u0103rin\u021bii Apostolici \u00een sensul religios al ac\u021biunii comune, al ac\u021biunii oamenilor. Prin urmare, Liturghia include \u00een Biseric\u0103 tot ceea ce a\u021barine de via\u021b\u0103 comun\u0103 pentru credincio\u0219ii. Ansambu de ceremonii \u0219i rug\u0103ciuni care alc\u0103tuiesc \u00eenchinarea in Biseric\u0103. O na\u0219tere lent\u0103 \u0219i dureroas\u0103 Cre\u0219tinismul a avut nevoie de mult timp pentru a ie\u0219i din iudaism. Primii credincio\u0219i \u00een Hristos au continuat \u00een tradi\u021biile str\u0103mo\u0219ilor lor evrei, \u00eenchin\u00e2ndu-se a\u0219a cum au avut at\u00e2t \u00een \u200b\u200bTemplu, c\u00e2t \u0219i \u00een Sinagog\u0103. La aceast\u0103 practic\u0103 de cult au ad\u0103ugat componentele distinct cre\u0219tine, care au fost, de fapt, practici de cult evreie\u0219ti transformate. Acestea includeau Botezul, Euharistia, masa Agape \u0219i altele. Botezul a fost prezent \u0219i \u00een practica religioas\u0103 evreiasc\u0103 ca o poc\u0103in\u021b\u0103 personal\u0103 pentru p\u0103cat. Botezul, precum si Cina Domnului, a fost transformate at\u00e2t \u00een \u200b\u200bsens, c\u00e2t \u0219i \u00een con\u021binut de Domnul nostru Iisus Hristos. Primii cre\u0219tini, cu \u00een\u021belegerea lor transformat\u0103 a elementelor centrale ale iudaismului, au avut o problem\u0103 practic\u0103: cum s\u0103 se desf\u0103\u0219oare \u00eenchinarea? Ei doreau s\u0103-\u0219i continue vechile practici de cult de evreie\u0219ti, \u00een acela\u0219i timp \u00eencorpor\u00e2nd acest sens \u0219i con\u021binut nou. Ace\u0219tia au recunoscut necesitatea continuit\u0103\u021bii cu vechea traditie dar \u0219i integrarea celei noi. Au fost p\u0103strate orele de rug\u0103ciune ale templului \u0219i \u00eenchinarea Sinagogii, dar nu erau centrate \u00een Hristos. \u00cen fiecare zi a s\u0103pt\u0103m\u00e2nii, acei credincio\u0219i cre\u0219tini din Ierusalim urmau Templul pentru rug\u0103ciuni \u00een timpul ciclului zilnic, iar s\u00e2mb\u0103t\u0103 – Sabatul evreiesc – mergeau fie la Templu, fie la Sinagoga. Credin\u021ba Bisericii timpurii era c\u0103 moartea sacrificial\u0103 a lui Iisus Hristos \u0219i \u00eenvierea Sa ulterioar\u0103 au \u00eenlocuit toate sacrificiile templului ca mijloc de propov\u0103\u021bire \u0219i isp\u0103\u0219ire. \u00cen jertfa lui \u00censu\u0219i, Iisus Hristos devine propov\u0103duirea pentru toate p\u0103catele omenirii; El este Mielul lui Dumnezeu, care \u00eenl\u0103tur\u0103 p\u0103catele lumii (Ioan 1:29). Ulterior, pentru cre\u0219tini, nu a mai fost nevoie de o jertf\u0103 suplimentar\u0103. Vestea bun\u0103 a lui Isus Hristos este c\u0103 p\u0103catele sunt iertate \u00een El, iar \u00een El cre\u0219tinii sunt \u00eemp\u0103ca\u021bi cu Tat\u0103l. Acest lucru era natural, aproape automat pentru evreii care l-au acceptat pe Iisus Hristos ca Mesia. Cu toate acestea, a existat o schimbare major\u0103 pentru ace\u0219ti evrei care au fost finaliza\u021bi \u00een Isus Hristos. Jertfele animale din practica Vechiului Testament au fost \u00eemplinite \u00een persoana lui Hristos. Tot ceea ce fusese anticipat era acum finalizat. Tot ceea ce fusese proorocit era acum realitate. Mesia venise. Deci, pentru ace\u0219ti cre\u0219tini timpurii, practicile de \u00eenchinare evreiesti au fost continuate cu o nou\u0103 \u00een\u021belegere a centralit\u0103\u021bii lui Hristos \u00eenving\u0103tor \u0219i cu o bucurie nou-g\u0103sit\u0103. Noii convertiti predic\u0103 \u00een sinagogi \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 converteasc\u0103 evreii. Paul de Tarsus a l\u0103rgit predicarea neamurilor \u0219i a \u00eenceput astfel o separare definitiv\u0103, care nu va fi eficient\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een secolul al doilea. In jurul anilor 30, pe o cruce a murit din Ierusalim a murit Cel care dupa intelegerea unora, nu numai ca nu trabuia sa moara ci treabuia sa aduca adevarata viata, pace si eliberare a popurului evreu si a lumii intregi. Aceast\u0103 moarte are un gust amar pentru multi. Acum, adep\u021bii s\u0103i trebuie s\u0103 se ascund\u0103, ca nu cumva s\u0103 fie aresta\u021bi si ei de romani. Fara pastor, turma a inceput sa se disperseze incetul cu incetul, trei zile de intuneric de dezamagire pana in ziua cand El, Cel crucificat si pus intr-un mormant, Isus Hristos, Mantuitorul lumii, a revinit printre cei vii. Ei L-au vazut, L-au pipait si au crezut in El ca mai inainte. Afl\u0103m din Evanghelii c\u0103 Isus i-a \u00eendemnat s\u0103 continue lucrarea \u00eenceput\u0103 \u0219i s\u0103 anun\u021be victoria sa asupra mor\u021bii. Ceea ce putem remarca este faptul ca dintr-o situa\u021bie disperat\u0103 s-a n\u0103scut pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin o miscate care avea s\u0103 cucereasca lumea intreaga, numita azi crestinism. Chiar da ca astazi cre\u0219tinismul depaseste doua miliarde de aepti, inceputul sau a luat mult timp pentru a se forma si a se separa de iudaism, religia din care a provenit. \u00cen vremea lui Iisus, iudaismul apare foarte diversificat fiinf format din mai multe grupuri – precum saducheii, fariseii, esenienii \u0219i zelotii. Din toate aceste grupuri au inceput multi sa-si puna intrebari daca nu cumva Mesia cel asteptat, este insusi Isus Cel rastignit caci apostolii \u0219i discipolii \u00eencearcau s\u0103-i conving\u0103 pe cei din jurul lor c\u0103 \u00een Isus s-a \u00eemplinit ceea ce au anun\u021bat Scripturile: c\u0103 venirea Nazareanului a reprezentat \u00eemplinirea Scripturii. Primii cre\u0219tini nu se disting de ceilal\u021bi evrei, merg \u0219i se roag\u0103 la Templul din Ierusalim, ora\u0219ul \u00een care au decis s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pentru a propov\u0103dui vestea bun\u0103. Dar aveau si obiceiul de a se strange laolalta pentru a se bucura impreuna, pentru a cerceta Cuvantul si a se ruga. Astfel s-a intamplat si minunata experienta a botezului cu Duhul Sfant, care i-a intarit si mai mult in lucarare. Inchinarea lor era practicata de o maniera simpla si cuprindea, citirea Cuvantului, rugaciunea, partasia si evanghelizrea si toate acestea impletite cu lucrarea Duhului Sfant. Biserica din Ierusalim crestea si prindea contur, iar primele conflicte nu intarzie sa apara in mica comunitate. Spre deosebire de Apostoli, elenii, evrei vorbitori de limba greac\u0103 din diaspora, aveau o viziune ofensiv\u0103 asupra evangheliz\u0103rii \u0219i atacau autoritatea Templului. Stefan, unul dintre ei, a fost ucis cu pietre. Alunga\u021bi din Ierusalim, elenii s-au dispersat. Dar nu vor r\u0103m\u00e2ne inactivi: vor \u00eenfiin\u021ba comunit\u0103\u021bi \u00een Antiohia, Cipru, Fenicia, Damasc, ei vor fi primii care vor aduce Vestea Buna neamurilor. \u00centre timp, Pavel din Tars, un evreu n\u0103scut \u00een Cilicia, foarte ata\u0219at de Tora \u0219i Templu, are o ur\u0103 acerb\u0103 fa\u021b\u0103 de compatrio\u021bii s\u0103i care cedeaz\u0103 in bratele acestei noi secte. \u00centr-o zi, \u00een timp ce se urca pe drumul spre Damasc pentru a prigoni o comunitate cre\u0219tin\u0103 recent \u00eenfiin\u021bat\u0103, i-a ap\u0103rut Stapanul celora pe care-i prigonea si aceasta a impactat viata lui Pavel atat de mult incat el va deveni unul dintre cei mai dedicati urmasi ai lui Isus si de acum incolo \u00ee\u0219i va folosi puterea si r\u00e2vna \u00een slujba Evangheliei, cu binecuv\u00e2ntarea Bisericii din Ierusalim. A fondat mai multe biserici impreuna cu colegul s\u0103u Barnaba, \u00een Asia Mic\u0103 \u00een anii 40. Ambii au mers mai \u00eent\u00e2i la sinagogi, unde au \u00eencercat s\u0103-i converteasc\u0103 pe evrei, apoi au inceput s\u0103-i \u00eenve\u021be pe p\u0103g\u00e2ni \u0219i s\u0103 \u00eent\u00e2mpine un mare succes. Barnaba se confrunt\u0103 cu sosirea \u00een acest ora\u0219 a cre\u0219tinilor din Ierusalim (iudeo-cre\u0219tinii) care proclam\u0103 necesitatea t\u0103ierii \u00eemprejur pentru m\u00e2ntuire, in timp ce Pavel si Barnaba sustin ideea ca mantuirea se obtine prin credinta in Domnul Isus. Conflictul este adus \u00een fa\u021ba Bisericii din Ierusalim, care se bucur\u0103 de o mare autoritate. Iacov, fratele Domnului, a ap\u0103rut \u00een acea vreme ca capul carismatic \u0219i de necontestat al acestei Biserici. \u00cen timpul primului consiliu, care a avut loc \u00een jurul anului 49, Iacov, Petru \u0219i Ioan au fost de acord cu cei doi misionari cu privire la circumcizie ca p\u0103g\u00e2nii nu sunt obligati sa respecte in totalitate legea iudaica. Este prima ruptur\u0103 cu comunitatea evreiasc\u0103, primul semn al independen\u021bei noii religii. Daca pana acum urmasii lui Hristos se inchinau in acelasi fel, de aici incolo comunitatea evreiasca care punea accentul mai mult pe traditie, s-a despartit de comunitatea pag\u00e2na. Inchinarea a fosta si ea la randul ei afectata fiindca pentru neamuri, o mare parte dintre ritualurile iudaice nu erau decat istorie. In anii 64 o livitura puternica a cazut peste crestini. La ordinele lui Nero, mul\u021bi au fost r\u0103stigni\u021bi sau ar\u0219i de vii. Este prima data cand comunitatea crestina se confrunta cu o persecuti de o asa amploare. Din cauza aceste persecutii cre\u0219tinii nu mai au un centru de referin\u021b\u0103, iar separarea lor amenin\u021b\u0103 viitorul bisericii. \u00een ajunul Marii Revolte Evreie\u0219ti (66-73 d.Hr, un eveniment si mai teribil s-a intamplat conform unei tradi\u021bii raportate de Eusebiu de Cezareea \u0219i Epifanie de Salamina, membrii Bisericii din Ierusalim au fost avertiza\u021bi prin prorocie de distrugerea iminenta a Sf\u00e2ntului Ora\u0219. \u00cen consecin\u021b\u0103, au fugit din Ierusalim \u0219i s-au stabilit pentru o vreme \u00een ora\u0219ul p\u0103g\u00e2n Pella. Nu putem nega faptul ca \u00eenca o data inchinarea a fost impactata de aceasta schimbare radicala, dar nu anihilata definitiv caci dupa un timp crestinii s-un intors in Ierusalim plini de purere. Din acea vreme Aquila a locuit \u00een Ierusalim \u0219i i-a v\u0103zut pe ucenicii ucenicilor apostolilor \u00eenflorind \u00een credin\u021b\u0103, realiz\u0103ri minunate prin vindec\u0103ri \u0219i alte minuni, \u00eentruc\u00e2t se \u00eentorseser\u0103 din ora\u0219ul Pella din Ierusalim. \u00centr-adev\u0103r, \u00eenainte de distrugerea Ierusalimului de c\u0103tre romani, ucenicii au fost ruga\u021bi de un \u00eenger s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 acest loc \u0219i s\u0103 locuiasc\u0103 dincolo de Iordan, \u00een ora\u0219ul numit Pella. El i-a avertizat despre distrugerea Ierusalimului care avea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple \u0219i ei au locuit acolo, apoi dup\u0103 distrugerea Ierusalimului s-au \u00eentors. “ Din epistola lui Clement catre corinteni (95-97 d. H.) observam ca existau deja usoare diferente dintre Biserica de la Corint si cea de la Roma. Una din aceste diferente consta in faptul ca Corintenii primeau supunerea fata autoritatea Bisericii mai greu decat cei din Roma. Se pare c\u0103 \u00een cadrul acestei Biserici, s-a format un grup si a inceput sa instruiasc\u0103 membrii s\u0103-\u0219i resping\u0103 conduc\u0103torii, care ar fi putut s\u0103 fac\u0103 una sau mai multe gre\u0219eli. O teorie care creaza discordie si in multe Biserici din ziua de azi. Oficialii bisericii din Roma, dintre care Clement este purt\u0103torul de cuv\u00e2nt, \u00eei invit\u0103 pe corinteni s\u0103 se poc\u0103iasc\u0103 \u0219i s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t rebeliunii lor \u00eempotriva conduc\u0103torilor lor. Se mai observa deasemenea ca in scrisoarea sa, Clement mentioneaza o istorie a unei femei cu numele Judith care se afla intr-o carte apocrifa. Ceea ce ne face sa intelegem ca in acel timp bisericile foloseau citeau surse decat cele considerate canonice azi. Vedem deasemenea c\u0103 la momentul acestei scrisori, Biserica Romei nu era \u00eenc\u0103 condus\u0103 de un episcopat monarhic, cu o ierarhie cu trei nivele (episcop, preo\u021bi \u0219i diaconi), dar se folosea \u00eenc\u0103 modelul cu dou\u0103 nivele atestat \u00een Noul Testament care a predominat cu episcopi \u0219i diaconi. Ignatie de Antiohia (37 -107 d. H.) insist\u0103 cu t\u0103rie pe loialitatea fa\u021b\u0103 de episcopul ora\u0219ului, asistat de presbiteri (preo\u021bi) \u0219i diaconi. De asemenea, Ignatie insist\u0103 asupra valorii Euharistiei \u0219i o nume\u0219te \u201emedicament pentru via\u021ba etern\u0103\u201d. Av\u00e2nd \u00een vedere num\u0103rul mic de scrieri din aceast\u0103 perioad\u0103 a Bisericii, aceste scrisori au avut o influen\u021b\u0103 \u00een dezvoltarea teologiei cre\u0219tine. Se pare c\u0103 au fost scrise \u00een grab\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 niciun plan real, ca o succesiune nesistematic\u0103 a g\u00e2ndurilor. Din scrisorile lui Ignatie considerate autentice, este deasemenea posibil de pictat o imagine a g\u00e2ndirii sale teologice si cu siguranta si a multora din timpul lui. El afirm\u0103 unitatea lui Dumnezeu (Magn 8.2), dar evoc\u0103 si Trinitatea fie prin formula Fiului, Tat\u0103lui \u0219i Duhului (Mag 13,1), fie a lui Hristos, Tat\u0103l \u0219i Duhului (Magn 13,2). Duhul Sf\u00e2nt este citat \u00een mai multe r\u00e2nduri, pe l\u00e2ng\u0103 cele dou\u0103 anterioare: Phil \u201esuscr\u201d \u0219i 7.1-2, Ef 18.2, Ef 9.1. \u00cen timp ce se afirma (\u00eempotriva docetelor) realitatea vie\u021bii umane a lui Iisus Hristos, Ignatie afirma cu nu mai pu\u021bin for\u021ba divinitatea lui Lui. PERIOADA PATRISTIC\u0102 DE LA CONSTANTIN \u0218I EDITIA DE MILAN (313) LA C\u0102DEREA IMPERIULUI ROMAN (FINALUL SECOLULUI 5) \u00cen secolul al IV-lea, a avut loc un eveniment major asupra c\u0103ruia istoria liturghiei nu a pus suficient accent: a fost apari\u021bia \u00eemp\u0103ratului Constantin, iar \u00een anul 313 proclamarea edictului de la Milano . Imediat se produce o schimbare complet\u0103 de atitudine fa\u021b\u0103 de cre\u0219tinism, din cauza religiei persecutate sau, \u00een cel mai bun caz, tolerat\u0103, cre\u0219tinismul devine o religie recunoscut\u0103 oficial \u0219i foarte rapid protejat\u0103. Lumea cre\u0219tin\u0103 din primele trei secole este o societate cu o selec\u021bie extrem de strict\u0103, nu din cauza unui ostracism care ar respinge posibilii candida\u021bi, ci printr-o sortare spontan\u0103. \u00centr-adev\u0103r, la…<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-183","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-bibllia-si-eu"],"yoast_head":"\n