Bibllia și Eu

Este Dumnezeu Atotputernic

Este oare Dumnezeu întradevar Atotputernic?

Persoanele care își pun această întrebare nu sunt neapărat religioase, dar nu pot fi nici printre cele care afirmă că Dumnezeu nu există.

Să ne punem de acord! Dacă Dumnezeu nu există, atunci întrebarea de mai sus nu își are rostul. Dar dacă există, atunci cum e El?

De unde am putea afla și cine ne-ar putea povesti despre El? Dacă căutăm în istorie, nu găsim decât contradicții și mai degrabă scrieri bazate pe impulsuri omenești, un amalgam amestecat între tradiție și arheologie.

Dacă-L căutăm printre oamenii de știință, găsim și mai multă confuzie și, mai rău, parcă ar fi un dosar clasat de care nu trebuie să te mai atingi. Când le pui întrebarea: „Ce părere aveți, există Dumnezeu?”, răspunsul e cam același: „Ce, chiar vă interesează așa ceva?” Sau „Dumnezeu? Hmm, este un subiect învechit.” Nu știu pe tine, prietene, dar pe mine nu e un subiect învechit, și da, mă interesează foarte mult.

Nu, nu-i un subiect învechit, căci ce-i veșnic nu se învechește, și da, mă interesează atât de mult, încât aș vrea să aflu până și cel mai mic amănunt despre El. Dar să revenim la întrebarea inițială: este Dumnezeu Atotputernic?

Mai înainte de a ne lansa în această aventură, să nu uităm că cuvântul „Atotputernic” se compune din două cuvinte: Atot + puternic, care înseamnă „cu putere nelimitată”.

Oare i se potrivește Creatorului nostru un astfel de atribut? Cred că pentru a afla răspunsul, va trebui să răsfoim un pic cuvântul Său, adică Biblia.

Și Biblia se începe cu cuvintele următoare: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul” (Fac. 1:1). Ce a făcut? Cerurile și pământul?

Hai să ne oprim un pic aici, adică asupra cerurilor. După cum cuvântul „ceruri” este la plural, se subînțelege că sunt cel puțin două, dar Biblia nu se oprește aici, ci ne învață că Dumnezeu a creat cerurile, pământul și toată oștirea lor.

„Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor.” (Fac. 2:1); „Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, și pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viață tuturor acestor lucruri, și oștirea cerurilor se închină înaintea Ta.” (Neem. 9:6); „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.” (Ps. 19:1); „Cerurile au fost făcute prin cuvântul Domnului, și toată oștirea lor prin suflarea gurii Lui.” (Ps. 33:6); „Eu am făcut pământul și am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile și am așezat toată oștirea lor.” (Isa. 45:12); „Căci așa vorbește Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu care a întocmit pământul, l-a făcut și l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu sunt Domnul, și nu este altul!” (Isa. 45:18); „Mâna Mea a întemeiat pământul, și dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au și înfățișat îndată.” (Isa. 48:13).

Cuvântul „cer” înseamnă spațiul pe care îl vedem deasupra capului nostru, atmosfera, spațiu infinit în care se mișcă toate astrele, dar mai are și un alt sens, care înseamnă paradisul, locuința lui Dumnezeu și a celor mântuiți după moarte. Și dacă ne raportăm la versetele biblice unde se spune că Dumnezeu a creat cerurile și tot ce cuprind ele, înseamnă că Dumnezeu a creat mai multe „spații infinite în care se mișcă toate astrele” și nu numai atât, căci din cuvintele lui Isus înțelegem că în cer sunt mai multe locuri. „În casa Tatălui Meu sunt multe locuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” (Ioan 14:2)

Bazându-ne pe experiența apostolului Pavel, vedem că ceruri sunt nu două, ci cel puțin trei. „Cunosc un om în Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu știu; dacă a fost fără trup, nu știu: Dumnezeu știe).” (2 Cor. 12:2)

Deci, dacă sunt mai multe ceruri, și mai multe locuințe în aceste ceruri pe care mintea noastră nici nu le poate percepe, nici nu le poate înțelege, n-ar fi oare frumos din partea noastră să recunoaștem că, ori noi suntem prea mici, ori Cel ce a creat totul este prea mare?

„Cerurile” din punct de vedere științific

Dacă cerurile menționate în Biblie reprezintă universul despre care ne învață oamenii de știință, înseamnă că Cel ce a creat totul este măreț, după cum ne învață Biblia.

După câte știm, ceea ce numim noi univers este spațiul care ne înconjoară și care este compus din sute de miliarde de galaxii, care la rândul lor sunt compuse din sute de miliarde de sisteme solare și că noi locuim într-unul din aceste sisteme solare pe o simplă planetă.

Și aici este vorba numai de ceea ce putem observa noi, cu tehnologiile noastre extrem de limitate, și dacă ar fi să facem un mic calcul am ajunge repede la infinit.

Se spune că un sistem solar este compus dintr-o stea și planetele care-l înconjoară. Distanța dintre planeta noastră și Venus, care este cea mai apropiată planetă de Pământ din sistemul nostru solar, este de aproximativ 40 milioane de km.

Cea mai apropiată stea de sistemul nostru solar se numește Proxima Centauri și este la 4,2 ani lumină distanță. Viteza luminii este de 300 000 km pe secundă și un an lumină convertit în kilometri este de 9 331 200 000 000. Deci distanța în km de la noi până la cea mai apropiată stea este de 39 191 040 000 000 de km. Cine vrea să plece, drum bun, dar eu am altceva de făcut.

Dar chiar dacă aceste măsuri ne depășesc și ni se par incomprehensibile, noi nu suntem decât la început, căci nu suntem decât în interiorul galaxiei noastre, Calea Lactee.

Calea Lactee conține între 200 și 400 de miliarde de stele, adică de sisteme solare, seamănă cu un disc de 1000 de ani lumină grosime și 100.000 de ani lumină diametru.

Din emisfera nordică, putem observa o galaxie asemănătoare cu a noastră: galaxia spirală a lui Andromeda, la 2,5 milioane de ani lumină distanță de galaxia noastră.

Calea Lactee și galaxia Andromeda sunt membrii principali ai unui grup de aproximativ 50 de galaxii denumite Grupul Local, al cărui diametru este estimat la 10 milioane de ani lumină. Există multe seturi mai mari, cu sute sau mii de membri, numiți grupări de galaxii. De exemplu, există grupul Fecioarei, la 60 de milioane de ani lumină, care ar putea avea până la 2000 de membri, adică 2000 de galaxii la un loc.

Se presupune că în universul nostru există între 100 și 200 de miliarde de galaxii sau o teorie mai nouă, că e chiar infinit.

Cred că e inutil să ne băgăm aici cu kilometri ca să încercăm să mai convertim ceva, mai bine am recunoaște un simplu lucru, și anume că suntem mici de tot, iar Cel ce a creat totul nu poate fi decât un Dumnezeu Atotputernic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *