Fii o lumina vazuta de toti

Lumina noastră nu trebuie să fie ascunsă

Viața și faptele noastre trebuie să fie lumina, dar nu o lumină care se ascunde. În multe cazuri, oamenii preferă să își ascundă lumina, de frica judecății sau a criticii, crezând că astfel vor evita conflictele sau vor trăi mai liniștiți. Însă, Isus ne învață că o lumină ascunsă nu aduce niciun beneficiu. La fel ca o lumină stinsă sau acoperită, viața noastră devine fără sens și fără impact atunci când nu o lăsăm să strălucească în fața celorlalți.

Exemplul obrocului – lumina care nu luminează

Isus ne dă un exemplu frumos, vorbind despre obroc, un vas tradițional din scoarță de tei, folosit pentru măsurarea și depozitarea cerealelor. Obrocul era larg la gură și destinat să păstreze sau să transporte bunuri, dar dacă lumina era pusă sub acest vas, ea nu putea să ajungă la ceilalți. Acesta este exemplul clar al vieții unui om care, indiferent de cât de curată și sfântă ar fi, dacă o ține ascunsă sub „obrocul” cotidianului, nu poate să influențeze pe nimeni. Lumina nu are impact și se consumă în zadar. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. (Matei 5:15)

Faptele noastre nu trebuie să fie ascunse

Este important să înțelegem că nu doar faptele noastre trebuie să fie lumina, ci întreaga noastră viață, dincolo de cuvinte. Când ne ascundem trăirea creștină, nu doar că ne limităm pe noi înșine, dar și împiedicăm lucrarea lui Dumnezeu de a ajunge la alții. Dumnezeu lucrează prin oameni și dorește ca noi să fim instrumente ale mântuirii. Atunci când ne ascundem faptele bune și viața în Hristos, blocăm acest flux divin care ar putea aduce speranță și vindecare altora.

Lumina pusă pe sfeșnic – viața care luminează pentru toți

Însă Isus ne învață și despre lumina pusă pe sfeșnic, un suport destinat să facă lumina vizibilă. Lumina pe sfeșnic nu este doar o sursă de lumină, ci și un semn al unei vieți trăite în sfintenie, care este evidentă pentru toți cei care o văd. Este ca o fereastră deschisă către cer, o viață care reflectă clar iubirea, credința și dedicarea față de Dumnezeu. Când viața unui creștin este trăită în sfințenie, aceasta nu poate rămâne neobservată într-o lume păcătoasă. În mijlocul întunericului lumii, o viață trăită corect și cu dragoste devine un far care îndrumă pe cei pierduți.

Lumina nu poate fi ignorată

Nu poți trece pur și simplu pe lângă o lumină și să nu o observi. Chiar dacă oamenii aleg să o ignore, aceasta va rămâne acolo, continuând să lumineze. Lumina nu se stinge niciodată de la sine și nici nu trebuie să depindă de recunoașterea sau acceptarea altora pentru a-și îndeplini scopul. Ea există pentru a face bine, pentru a îndrepta și a salva, chiar dacă nu toți o vor aprecia.

Scopul nostru este să aducem slavă lui Dumnezeu

„Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 5:16)

Acesta este scopul suprem al luminii noastre: să aducă slavă lui Dumnezeu și să arate lumii faptele noastre bune, care reflectă dragostea și puterea Lui. Faptele noastre nu sunt doar un act de binefacere, ci un mod de a mărturisi și de a onora pe Dumnezeu în fața celor din jurul nostru. Astfel, prin fiecare acțiune bună, prin fiecare cuvânt încurajator și prin fiecare gest de iubire, devenim o lumină care răspândește speranță și mântuire, ajutându-i pe alții să-L descopere pe Dumnezeu.

Lumina care nu rămâne neobservată

Lumina nu poate rămâne ascunsă, pentru că este menită să ilumineze calea, să aducă claritate și să transforme viețile celor care o întâlnesc. Fiecare dintre noi este chemat să fie acea lumină în lumea aceasta, să arătăm dragostea lui Dumnezeu prin tot ceea ce facem.