Iosafat împaratul lui Iuda

Iosafat – Împăratul lui Iuda, între -870 și -848 înainte de Cristos

Cum l-a cunoscut Iosafat pe Dumnezeu

Încă de mic copil, Iosafat a văzut în tatăl său, Asa, un om care îl iubea pe Dumnezeu și probabil a fost marcat de schimbarea prin care a trecut tatăl său atunci când prorocul Domnului, Azaria, i-a spus următoarele cuvinte: „Ascultaţi-mă, Asa şi tot Iuda şi Beniamin! Domnul este cu voi când sunteţi cu El; dacă-L căutaţi, Îl veţi găsi; iar dacă-L părăsiţi, şi El vă va părăsi.”

După cum ne relatează Cartea Cronicilor, Asa s-a întărit prin aceste cuvinte și a îndepărtat urâciunile din toată țara lui Iuda și Beniamin și din cetățile pe care le luase în muntele lui Efraim și a înnoit altarul Domnului, care era înaintea pridvorului Domnului.

Asa a avut un zel deosebit pentru Dumnezeu, căci n-a lăsat-o nici pe mama lui, Maaca, să mai fie împărăteasă, pentru că făcuse un idol pentru Astarteea și i-a dărâmat idolul, pe care l-a făcut praf, și l-a ars lângă pârâul Cedron.

Fiind alături de tatăl său și văzând toate aceste lucruri, și bineînțeles și multe altele, Iosafat a început tot mai mult să-L cunoască pe Dumnezeu și să înceapă să aibă o relație personală cu El.

Trăsăturile de caracter ale lui Iosafat și impactul pe care l-a avut Dumnezeu asupra lui

De la început se observă în Iosafat un om care știa ce are de făcut, un om devotat și integru.

Primul lucru pe care îl vedem este că el și-a întărit țara împotriva lui Israel, probabil din cauza faptului că Israel trăia în păcat, departe de Domnul, și acest lucru nu plăcea lui Iosafat.

Dar faptul că Iosafat și-a întărit cetățile mai arată cel puțin două lucruri: securizarea și siguranța lui Iuda împotriva dușmanului, dar și împotriva valurilor de învățături stricate care veneau de la popoarele străine din împrejurimi.

Seriozitatea cu care a început să lucreze Iosafat ne arată că era un om responsabil și hotărât, un om cu râvnă pentru lucrarea lui Dumnezeu și cu un plan bine pus la punct.

El a dorit de la început să-și creeze un drum diferit de Israel și de celelalte popoare care nu erau deloc pe placul Domnului, după cum ne spune Cuvântul că el a umblat în cele dintâi căi ale tatălui său, David, și n-a căutat pe Baali și că a alergat la Dumnezeul tatălui său și a urmat poruncile Lui, fără să facă ce făcea Israel.

Aici vedem două aspecte în legătură cu Iosafat: ura față de păcat și dragostea față de Dumnezeul adevărat.

În 2 Cronici 17:5 ni se spune că „Domnul a întărit domnia în mâinile lui Iosafat, căruia tot Iuda îi aducea daruri. Și a avut o mulțime de bogății și slavă.” Și aici se mai observă o calitate a lui Iosafat, care este stabilitatea sa, căci chiar după ce a devenit foarte bogat, versetul 6 ne spune că „înima lui s-a întărit din ce în ce mai mult în căile Domnului și a îndepărtat din Iuda chiar și înălțimile și idolii.”

Iosafat putea să se îngâmfe în confortul său și să renunțe la lucrarea lui Dumnezeu, dar el a continuat să lupte cu vechile obiceiuri care se practicau pe atunci, și anume închinarea la idoli și alte urâciuni.

Iosafat probabil că își făcuse un program bine întemeiat încă din casa tatălui său, căci numai în al treilea an al domniei lui, a însărcinat pe capetele sale, pe leviți și pe preoți, și ei au învățat pe oameni în Iuda, având cu ei Cartea Legii Domnului. Au străbătut toate cetățile lui Iuda și au învățat pe oameni în mijlocul poporului.

Aici vedem în Iosafat iubirea de popor, sau mai bine zis, iubirea de aproapele său, fiindcă el dorea ca orice om să-L cunoască pe Dumnezeu și poruncile Sale.

El își dorea o schimbare radicală a poporului, de la mare la mic, ca toți să cunoască legile lui Dumnezeu, pentru că numai astfel Domnul lor va rămâne cu ei.

În Iosafat se mai observă și câteva lucruri mai puțin de lăudat, faptul că s-a încuscrit cu Ahab, împăratul Israelului, și mai târziu l-a sprijinit pe acesta în luptă. Acest lucru îl face să sufere și primește chiar și o mustrare din partea lui Dumnezeu prin prorocul Iehu, căci Domnul Se mâniase pe el.

Dar chiar și aici se vede în Iosafat un om care ia cu seriozitate lucrarea lui Dumnezeu, căci nu s-a pornit la luptă fără să pună pe Ahab să întrebe pe Domnul prin prorocii Săi dacă să meargă sau nu.

Și chiar când toți cei 400 de proroci spuneau lui Ahab: „Suie-te, și Dumnezeu o va da în mâinile împăratului”, Iosafat avea îndoieli și a întrebat pe Ahab dacă nu mai cunoștea vreun alt proroc, pentru că el era atent la lucrarea Domnului.

Se pare că Iosafat nu era un om îngâmfat și supărat, căci chiar dacă Domnul îl mustrase, râvna pe care o avea pentru lucrarea lui Dumnezeu nu l-a lăsat în pace, și nu după mult timp a făcut o călătorie prin mijlocul poporului pentru a mai aduce oameni la Dumnezeu.

A pus de asemenea judecători în toate cetățile întărite din țara lui Iuda și i-a îndemnat să judece poporul cu frică de Domnul.

Iosafat mai era și un om al rugăciunii, căci când fiii lui Moab și fiii lui Amon și niște maoniți au pornit cu război împotriva lui, el a strigat către Domnul și a vestit un post pentru tot Iuda.

El putea să facă ca ceilalți împărați, să-și strângă oastea și să plece la luptă, dar a preferat să se adreseze celui Atotputernic și Cel Atotputernic i-a dat biruință.

Iosafat nu a uitat să-I mulțumească lui Dumnezeu și să-I aducă laude după ce i-a dat biruință (2 Cronici 20:26). „A patra zi, s-au strâns în valea Beraca unde au binecuvântat pe Domnul.”

Impactul asupra celor din jur

Iosafat a avut un impact foarte pozitiv asupra celor din jur, pentru că el însuși a stăruit în împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu și, în afară de asta, a pus în aplicare ceea ce a vorbit.

Primul impact vizibil de toți a fost când a dărâmat înălțimile și idolii.

(2 Cronici 17:6) „Înima lui s-a întărit din ce în ce mai mult în căile Domnului și a îndepărtat din Iuda chiar și înălțimile și idolii.” A însărcinat pe capetele sale, pe leviți și pe preoți ca să învețe pe oamenii lui Iuda legea Domnului și au străbătut toate cetățile lui Iuda, iar majoritatea poporului s-a întors la Domnul.

Cuvântul ne mai spune că „groaza Domnului a apucat toate împărățiile țărilor dimprejurul lui Iuda, și n-au făcut război împotriva lui Iosafat.”

Un lucru important pe care putem să-l desprindem de aici este faptul că popoarele dimprejur au auzit despre Dumnezeul Atotputernic și această lucrare nu poate avea decât un impact puternic și pozitiv.

Un alt impact a fost acela că, din cauza mesajului lui Iosafat, s-a creat o stare de pace pe un timp îndelungat și țările vecine n-au mai ieșit la război.

Faptul că Iosafat a pus de asemenea judecători în toate cetățile întărite din țara lui Iuda și i-a pus să judece poporul cu frică de Domnul a creat o stare de siguranță și liniște.

Poporul a fost trezit din adormirea lui datorită efortului lui Iosafat și țara a fost binecuvântată, astfel toate binecuvântările scrise în Cartea lui Moise au venit peste Iuda.

Poporul s-a învățat să postească, să se roage și să ceară ajutor de la Domnul, mai ales în situații critice, după cum ne relatează 2 Cronici 20:3-5,13, când au pornit cu război fiii lui Moab și Amon.

„3. În spaima sa, Iosafat și-a îndreptat fața să caute pe Domnul și a vestit un post pentru tot Iuda.
4. Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul și au venit din toate cetățile lui Iuda să caute pe Domnul.
5. Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda și a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curții celei noi.
13. Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele și fiii lor.”