MISIUNEA BISERICII
Care este misiunea Bisericii ?
In linii mari, misiunea Bisericii este repararea relației dintre om și Dumnezeu. Aceasta lucrare se face prin aducerea la cunoștința omenirii, că Dumnezeu există, este drept, este bun si are un plan pentru vindecarea ei. Vestirea Cuvântului lui Dumnezeu lumii întregi, slujeste de mărturie pentru ca fiecare suflet să înțeleagă și să poată face o alegere la mod individual.
Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfarsitul. (Mat 24:14)
Biserica mai are ca scop desăvărșțirea si aducerea la maturitate a celor nascuți din nou pentru ai face părtași firii dumnezeiești. 2P 1 4. prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti. Astfel lucrarea Bisericii se împarte în următoarele sarcini :
Pregatirea și instruirea credincioșilor
Biserica își are rolul de-asemenea în instruirea și pregătirea celor care și-au predat viața în mâna lui Isus Hristos pentru a încheia legământ cu El prin apa botezului. În general instruirea noilor veniți se face prin câteva cursuri care se bazează în totalitate pe Biblie, ele sunt numite « cateheza ». Scopul catehezei este ca catehizații sa înțeleagă seriozitatea angajamentului pe care trebuie sa-l facă fața de Dumnezeu înainte de încheierea legământului prin apa botezului. Creștinii mai maturi din punct de vedere spiritual, beneficiază de cursuri biblice mai adâncite care servesc la creșterea lor spirituala ajutându-i de asemenea la aplicarea acestuia în viata de fiecare zi și la vestirea Cuvântului. Unele Biserici dețin chiar și școli teologice, instituții și centre de învățământ.
Rugăciunea
Rugăciunea este unul din lucrurile primordiale care Biserica trebuie să îndeplinească. Rugăciunea este practicată de la începutul lumii și este esențiala în viata credinciosului. Observam din cuvântul lui Dumnezeu, ca Isus se ruga pretutindeni.
A doua zi dimineata, pe cand era inca intuneric de tot, Isus S-a sculat, a iesit si S-a dus intr-un loc pustiu. Si Se ruga acolo. (Marc.1:35)
Apoi a mers putin mai inainte, S-a aruncat la pamant si Se ruga ca, daca este cu putinta, sa treaca de la El ceasul acela. (Marc.14:35)
Intr-o zi, pe cand Se ruga Isus singur deoparte, avand cu El pe ucenicii Lui, le-a pus intrebarea urmatoare: “Cine zic oamenii ca sunt Eu?” (Luc.9:18)
Pe cand Se ruga, I s-a schimbat infatisarea fetei, si imbracamintea I s-a facut alba stralucitoare. (Luc.9:29)
Intr-o zi, Isus Se ruga intr-un loc anumit. Cand a ispravit rugaciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: “Doamne, invata-ne sa ne rugam, cum a invatat si Ioan pe ucenicii lui.” (Luc.11:1)
El este Acela care, in zilele vietii Sale pamantesti, aducand rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-L izbaveasca de la moarte, si fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, (Evr.5:7)
Dacă Domnul Isus în calitate de fiu a lui Dumnezeu se ruga neîncetat, este de înțeles ca și noi trebuie sa facem la fel. Isus ne îndeamnă sa ne rugam Tatălu-i așa cum a făcut-o El. Ci tu, cand te rogi, intra in odaita ta, incuie-ti usa si roaga-te Tatalui tau, care este in ascuns; si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati. (Mat.6:6) Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa.” (Mat.26:41) Vegheati, dar, in tot timpul si rugati-va, ca sa aveti putere sa scapati de toate lucrurile acestea care se vor intampla si sa stati in picioare inaintea Fiului omului.” (Luc.21:36)
El ne-a îndemnat de-asemenea sa ne rugam și pentru alții, chiar și pentru dușmanii noștri.
Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, (Mat.5:44) Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce se poarta rau cu voi. (Luc.6:28)
Primii creștini, de-asemenea au continuat sa practice rugăciunea și au incurajat și pe alții s-o facă.
Rugati-va totodata si pentru noi, ca Dumnezeu sa ne deschida o usa pentru Cuvant, ca sa putem vesti taina lui Hristos, pentru care, iata, ma gasesc in lanturi: (Col.4:3) Rugati-va neincetat. (1Tes.5:17) Fratilor, rugati-va pentru noi. (1Tes.5:25) Incolo, fratilor, rugati-va pentru noi ca Cuvantul Domnului sa se raspandeasca si sa fie proslavit, cum este la voi, (2Tes.3:1) Rugati-va pentru noi; caci suntem incredintati ca avem un cuget bun, dorind sa ne purtam bine in toate lucrurile. (Evr.13:18) Marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit. (Iac.5:16) Dar voi, preaiubitilor, ziditi-va sufleteste pe credinta voastra preasfanta, rugati-va prin Duhul Sfant, (Iuda.1:20) In toate rugaciunile mele ma rog pentru voi toti, cu bucurie, (Filip.1:4) Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii(Efes. 6:18) Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni. (Fapt.2:42) Deci Petru era pazit in temnita, si biserica nu inceta sa inalte rugaciuni catre Dumnezeu pentru el. (Fapt.12:5) Caci stiu ca lucrul acesta se va intoarce spre mantuirea mea prin rugaciunile voastre si prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos. (Filip.1:19) Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. (Filip.4:6) Va indemn, dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, (1Tim.2:1) Sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiti intelepti, dar, si vegheati in vederea rugaciunii. (1Pet.4:7)
Biserica este datoare sa se roage și pentru cei de la cârmuirea țarilor, căci mult depinde pacea și liniștea în țâra de cât de vie este Biserica.
Va indemn, dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea. (1Tim.2:1,2)
Dumnezeu veghează asupra celor neprihăniți și ia aminte la rugăciunile lor.
Caci ochii Domnului sunt peste cei neprihaniti, si urechile Lui iau aminte la rugaciunile lor. Dar fata Domnului este impotriva celor ce fac raul.” (1Pet.3:12) Cand a luat cartea, cele patru fapturi vii si cei douazeci si patru de batrani s-au aruncat la pamant inaintea Mielului, avand fiecare cate o lauta si potire de aur pline cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor. (Apoc.5:8)
Deci Biserica are datoria să se roage pentru toți, absolut pentru toți, căci rugăciunea este cheia fără de care Biserica nu își va putea duce misiunea la bun sfârșit.
Postul
Postul este de-asemenea o practică care a fost și este folosită de mii de ani. Majoritatea oamenilor care l-au slujit cu sinceritate pe Dumnezeu, au practicat postul. Isus nu a anulat această practică, ci El însuși s-a îndeletnicit cu postul , împletind-ul cu multă rugăciune.
Atunci Isus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti; la urma a flamanzit. (Mat.4:1,2)
Isus ne sfătuiește să nu postim oricum, ci să postim în așa fel încât postul să fie primit de Dumnezeu.
Cand postiti, sa nu va luati o infatisare posomorata, ca fatarnicii, care isi slutesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat va spun ca si-au luat rasplata. Ci tu, cand postesti, unge-ti capul si spala-ti fata, ca sa te arati ca postesti nu oamenilor, ci Tatalui tau, care este in ascuns; si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati. (Mat.6:16-18)
Isus invata pe apostoli ca in domeniul spiritual, unele lucruri nu se rezolva decat prin post.
Dar acest soi de draci nu iese afara decat cu rugaciune si cu post.” (Mat.17:21)
Apostolii aveau obiceiul de a posti și orice lucrare serioasă era făcută cu multă seriozitate, cu post și rugăciune.
Pe cand slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis: “Puneti-Mi deoparte pe Barnaba si pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.” (Fapt.13:2) Atunci, dupa ce au postit si s-au rugat, si-au pus mainile peste ei si i-au lasat sa plece. (Fapt.13:3) Au randuit prezbiteri in fiecare biserica si, dupa ce s-au rugat si au postit, i-au incredintat in mana Domnului, in care crezusera. (Fapt.14:23) In osteneli si necazuri, in privegheri adesea, in foame si sete, in posturi adesea, in frig si lipsa de imbracaminte! (2Cor.11:27)
Observăm că postul și-a menținut continuitatea și a fost practicat cu regularitate de urmașii lui Isus, numai așa a putut ajunge Biserica până-n zilele noastre.
Vizitarea bolnavilor
Vizitarea bolnavilor este un lucru practicat de însuși Dumnul Isus și apostolii. Prin această practică creștinii își demonstrează iubirea lor față de ceilalți și ascultarea de Dumnezeu. Bisericile sănătoase au obișnuința să viziteze bolnavii fie acasă fie la spital, cu scopul de ai susține spiritual, moral, psihic și chiar de ai ajuta și din punct de vedere fizic.
Oriunde intra El, in sate, in cetati sau in catune, puneau pe bolnavi pe piete si-L rugau sa le dea voie doar sa se atinga de poalele hainei Lui. Si toti cati se atingeau de El erau tamaduiti. (Marc.6:56) Vindecati pe bolnavi, inviati pe morti, curatati pe leprosi, scoateti afara dracii. Fara plata ati primit, fara plata sa dati. (Mat.10:8) Scoteau multi draci si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau. (Marc.6:13) Vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune mainile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosi.” (Marc.16:18)
Sa vindecati pe bolnavii care vor fi acolo si sa le ziceti: “Imparatia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” (Luc.10:9)
Vizitarea celor din temniță
Biblia spune clar că la venirea Fiului omului, El le va cere socoteala unora pentru faptul că nu aveau obiceiul să-i visiteze pe cei din temniță. Vizitarea celor închiși ca și a celor bolnavi arată dragostea pe care o avem pentru aproapele nostru și prin urmare pentru împărăția lui Dumnezeu. Dacă îți iubești aproapele, trebuie să-ți pese de el și dacă iubești pe Dumnezeu, trebuie să dorești ca cât mai multe suflete să ajungă în împărăția Sa.
Am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.”
Atunci cei neprihaniti Ii vor raspunde: “Doamne, cand Te-am vazut noi flamand si Ti-am dat sa mananci? Sau fiindu-Ti sete si Ti-am dat de ai baut?
Cand Te-am vazut noi strain si Te-am primit? Sau gol si Te-am imbracat?
Cand Te-am vazut noi bolnav sau in temnita si am venit pe la Tine?”
Drept raspuns, Imparatul le va zice: “Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut.” (Mat. 25-36-40)
Deci Petru era pazit in temnita, si biserica nu inceta sa inalte rugaciuni catre Dumnezeu pentru el. (Fapt.12:5)
In adevar, ati avut mila de cei din temnita si ati primit cu bucurie rapirea averilor voastre, ca unii care stiti ca aveti in ceruri o avutie mai buna, care dainuie. (Evr.10:34)
Deci Biserca trebuie să practice vizitarea celor închiși, fiindcă și acolo sunt suflete care trebuie să audă Cuvântul mântuitor al lui Dumnezeu.
Ajutorarea
Biserica are vocația și datoria de a-i ajuta pe cei nevoiași. Ajutorarea face și ea parte din vasta misiune a bisericii. Chiar dacă ajutorarea include și ajutorul spiritual și moral, în general ea cuprinde mai mult partea materială.
S-o primiti in Domnul, intr-un chip vrednic de sfinti, si s-o ajutati in orice ar avea trebuinta de voi; caci si ea s-a aratat de ajutor multora si indeosebi mie. (Rom.16:2) In toate privintele v-am dat o pilda si v-am aratat ca, lucrand astfel, trebuie sa ajutati pe cei slabi si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Isus, care insusi a zis: “Este mai ferice sa dai decat sa primesti.” (Fapt.20:35) Ajutati pe sfinti cand sunt in nevoie. Fiti primitori de oaspeti. (Rom.12:13)
s-o primiti in Domnul, intr-un chip vrednic de sfinti, si s-o ajutati in orice ar avea trebuinta de voi; caci si ea s-a aratat de ajutor multora si indeosebi mie. (Rom.16:2) Ucenicii au hotarat sa trimita, fiecare dupa puterea lui, un ajutor fratilor care locuiau in Iudeea, (Fapt.11:29)
Dorința de a ajuta pe alții este un dar din partea lui Dumnezeu și trebuie folotit cu dragoste și responsabilitate ca orice alt dar fiindcă Dumnezeu este slăvit prin făcearea de bine.
Si Dumnezeu a randuit in Biserica, intai, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, invatatori; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tamaduirilor, ajutorarilor, carmuirilor si vorbirii in felurite limbi. (1Cor.12:28)
Caci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai ca acopera nevoile sfintilor, dar este si o pricina de multe multumiri catre Dumnezeu. Asa ca, dovada data de voi prin ajutorul acesta ii face sa slaveasca pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care marturisiti ca o aveti fata de Evanghelia lui Hristos si pentru darnicia ajutorului vostru fata de ei si fata de toti; (2Cor.9:12,13)
Mângâierea credincioșilor
Biserica avându-și rolul de mamă, ea trebuie să fie mângâierea tuturor acelora care au nevoie. Pavel în diferitele sale scrisori, nu a lăsat de o parte mângâierea, ci s-a folosit de ea pentru a ridica și încuraja pe frații săi și chiar adeseori și el a primit mângâiere de la alții.
Am o mare incredere in voi. Am tot dreptul sa ma laud cu voi. Sunt plin de mangaiere, imi salta inima de bucurie in toate necazurile noastre. (2Cor.7:4) Si Isus, zis Iust: ei sunt din numarul celor taiati imprejur si singurii care au lucrat impreuna cu mine pentru Imparatia lui Dumnezeu, oameni care mi-au fost de mangaiere. (Col.4:11) In adevar, am avut o mare bucurie si mangaiere pentru dragostea ta, fiindca, frate, inimile sfintilor au fost inviorate prin tine. (Filim.1:7) Ei au iesit din temnita si au intrat in casa Lidiei; si, dupa ce au vazut si mangaiat pe frati, au plecat. (Fapt.16:40)
asa ca, acum, este mai bine sa-l iertati si sa-l mangaiati, ca sa nu fie doborat de prea multa mahnire. (2Cor.2:7) Si nu numai prin venirea lui, ci si prin mangaierea cu care a fost mangaiat si el de voi. El ne-a istorisit despre dorinta voastra arzatoare, despre lacrimile voastre, despre ravna voastra pentru mine, asa ca bucuria mea a fost si mai mare. (2Cor.7:7) Vi l-am trimis inadins, ca sa luati cunostinta despre starea noastra si sa va mangaie inimile. (Col.4:8) Stiti iarasi ca am fost pentru fiecare din voi ca un tata cu copiii lui: va sfatuiam, va mangaiam si va adeveream (1Tes.2:11) De aceea, fratilor, in toate stramtorarile si necazurile noastre am fost mangaiati cu privire la voi, prin credinta voastra. (1Tes.3:7) Mangaiati-va, dar, unii pe altii cu aceste cuvinte. (1Tes.4:18) De aceea mangaiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar. (1Tes.5:11)
In adevar, am avut o mare bucurie si mangaiere pentru dragostea ta, fiindca, frate, inimile sfintilor au fost inviorate prin tine. (Filim.1:7)
Luarea de hotărâri, rezolvarea conflictelor dintre credincioși
De multe ori creștinii pentru a rezolva unele probleme fac appel la autorități, neglijând faptul că aceste lucruri trebui să fie rezolvate în Biserică.
Cum! Cand vreunul din voi are vreo neintelegere cu altul, indrazneste el sa se judece cu el la cei nelegiuiti, si nu la sfinti? (1Cor.6:1) Spre rusinea voastra zic lucrul acesta. Astfel, nu este intre voi nici macar un singur om intelept, care sa fie in stare sa judece intre frate si frate? (1Cor.6:5)
Chiar de la începutul creștinismului, au apărut diferite conflicte teologice între frați, cu privire la mâncare sau la tăierea împrejur. Aceste conflicte au fost hotărâte de Biserică la conciliul de Ierusalim.
Caci s-a parut nimerit Duhului Sfant si noua sa nu mai punem peste voi nicio alta greutate decat ceea ce trebuie, adica: sa va feriti de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoace sugrumate si de curvie, lucruri de care, daca va veti pazi, va fi bine de voi. Fiti sanatosi!” (Fapt.15: 28,29) Daca cineva a fost chemat pe cand era taiat imprejur, sa ramana taiat imprejur. Daca cineva a fost chemat pe cand era netaiat imprejur, sa nu se taie imprejur. (1Cor.7:18)
Taierea imprejur nu este nimic, si netaierea imprejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu. (1Cor.7:19)
Iata, eu, Pavel, va spun ca, daca va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic. (Gal.5:2) Si marturisesc iarasi, inca o data, oricarui om care primeste taierea imprejur, ca este dator sa implineasca toata Legea. (Gal.5:3)
Observam din scrierile lui Pavel și din Faptele Apostolilor că conflictele se rezolvau prin diferite reuniuni frățești ca conciliul de Ierusalim, unde s-au rezolvat unele conflicte și s-au luat hotărâri în privința anumitor lucruri neclare cu privire la credincioși. Așadar Biserica este aceea care trebuie să hotărască și sa rezolve orice discordie sau orice neclaritate care ar apărea din interior sau din exteriorul ei.
Mustrarea și excomunicarea credincioșilor
Biserica își are datoria de ademenea de a corecta sau de a mustra pe cei care tarăiesc în păcât. Chiar însuși Domnul Isus nu a ezitat să mustre când a fost nevoie, chiar și pe apostoli.
Dar Isus S-a intors si S-a uitat la ucenicii Sai, a mustrat pe Petru si i-a zis: “Inapoia Mea, Satano! Fiindca tu nu te gandesti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.” (Marc.8:33) In sfarsit, S-a aratat celor unsprezece, cand sedeau la masa; si i-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, pentru ca nu crezusera pe cei ce-L vazusera inviat. (Marc.16:14)
Isus S-a intors spre ei, i-a certat si le-a zis: “Nu stiti de ce duh sunteti insufletiti! (Luc.9:55) Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de biserica, sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames. (Matei 18:15-17)
Pavel în scrisorile sale către Timotei, îl îndeamnă sa-i mustre și chiar sa-i certe pe cei ce păcătuiesc.
Pe cei ce pacatuiesc mustra-i inaintea tuturor, ca si ceilalti sa aiba frica. (1Tim.5:20)
propovaduieste Cuvantul, staruie asupra lui la timp si nelatimp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura. (2Tim.4:2) Marturia aceasta este adevarata. De aceea mustra-i aspru, ca sa fie sanatosi in credinta (Tit.1:13) Spune lucrurile acestea, sfatuieste si mustra cu deplina putere. Nimeni sa nu te dispretuiasca. (Tit.2:15)
Biblia interzice chiar și orice legătura cu cei care au o trăire lumeasca și nu se conformează Cuvântului lui Dumnezeu.
Ci v-am scris sa n-aveti niciun fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice “frate”, totusi este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator, sau betiv, sau hraparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mancati. In adevar, ce am eu sa judec pe cei de afara? Nu este datoria voastra sa judecati pe cei dinauntru? Cat despre cei de afara, ii judeca Dumnezeu. Dati afara, dar, din mijlocul vostru pe raul acela. Cat despre cei de afara, ii judeca Dumnezeu. Dati afara, dar, din mijlocul vostru pe raul acela. (1Cor.5:11-13). In Numele Domnului nostru Isus Hristos, va poruncim, fratilor, sa va departati de orice frate care traieste in neoranduiala, si nu dupa invataturile pe care le-ati primit de la noi. (2 Tes 3 : 6) Si, daca n-asculta cineva ce spunem noi in aceasta epistola, insemnati-vi-l si sa n-aveti niciun fel de legaturi cu el, ca sa-i fie rusine. (2Tes.3:14) Dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te de cel ce aduce dezbinari, (Tit.3:10) Mustrati pe cei ce se despart de voi; (Iuda.1:22) Va indemn, fratilor, sa va feriti de cei ce fac dezbinari si tulburare impotriva invataturii pe care ati primit-o. Departati-va de ei.(Rom 16:17. )
Biserica este datoare chiar să-i exludă pe aceia care traiesc în păcat.
In Numele Domnului Isus, voi si duhul meu, fiind adunati laolalta, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotarat ca un astfel de om sa fie dat pe mana Satanei, pentru nimicirea carnii, ca duhul lui sa fie mantuit in ziua Domnului Isus. Nu va laudati bine. Nu stiti ca putin aluat dospeste toata plamadeala? Maturati aluatul cel vechi, ca sa fiti o plamadeala noua, cum si sunteti, fara aluat; caci Hristos, Pastile nostru, a fost jertfit. (1Cor. 5:4-7)
Exorcitarea
Cu toții cunoaștem numeroasele exorcitări pe care Isus le-a efectuat în timpul Ministerului Sau.
Seara, dupa asfintitul soarelui, au adus la El pe toti bolnavii si indracitii. (Marc.1:32) Scoteau multi draci si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau. (Marc.6:13) Isus a certat dracul, care a iesit afara din el. Si baiatul s-a tamaduit chiar in ceasul acela. (Mat.17:18) Isus l-a certat si i-a zis: “Taci si iesi afara din omul acesta!” (Marc.1:25) Isus l-a certat si i-a zis: “Taci si iesi afara din omul acesta!” Si dracul, dupa ce l-a trantit jos, in mijlocul adunarii, a iesit afara din el, fara sa-i faca vreun rau. (Luc.4:35) Pe cand venea baiatul, dracul l-a trantit la pamant si l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe baiat si l-a dat inapoi tatalui sau. (Luc.9:42)
Dar întrebarea este dacă și Biserica are același mandat de a elibera oamenii de sub jugul demonic. Biblia spune ca Isus le-a dat putere și stăpânire ucenicilor pentru a scoate draci și a vindeca bolile. Observăm cum într-o zi ucenicii s-au întors bucuroși pentru faptul că chiar și duhurile li se supun.
Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat putere si stapanire peste toti dracii si sa vindece bolile. (Luc.9:1) Cei saptezeci s-au intors plini de bucurie si au zis: Doamne, chiar si dracii ne sunt supusi in Numele Tau. Iata ca v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpioni si peste toata puterea vrajmasului: si nimic nu va va putea vatama. Totusi sa nu va bucurati de faptul ca duhurile va sunt supuse; ci bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri.” (Luc.10:17,19,20)
Biblia spune că cei ce vor crede vor face multe lucrări, printre care vor scoate și draci. Deci Biserica trebuie să continue lucrarea Domnului Isus așa cum a început-o El, care include și eliberarea celor posedați de demoni. Iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi; (Marc 16:17)